Ceea ce urmeaza sunt impresiile mele personale. Acesta NU ESTE un rezumat oficial. ESTE o invitatie catre ceilalti participanti sa isi adauge impresiile si reflectiile personale ca si comentariu la aceasta postare. De asemenea, m-am bazat pe cunostintele mele de limba romana uneori insuficiente completate de ajutor in traduceri, unde a fost posibil. Unele puncte poate s-au pierdut la traducere sau intelegere.
Pe data de 23 Septembrie (2018) am avut prima intalnire a comunitatii noastre. Am invitat producatori si membrii (actuali sau fosti) din Cluj pentru a ne intalni si a conversa deschis despre Cutia Taranului. Dorintele mele de la aceasta intalnire au fost sa ne intalnim fata in fata si sa avem o conectare directa cu membrii Cutiei Taranului (pe care noi, organizatorii, nu reusim sa ii cunoastem) si sa vedem daca exista potential pentru conectarea cu un grup de oameni, care s-ar putea implica mai mult in conturarea Cutiei Taranului in viitor.
Raspunsul la invitatia noastra lansata pe email a fost slab. In jur de 10 membrii s-au aratat interesati, sapte au confirmat prezenta, doar trei au si fost prezenti. Prezente au fost, de asemenea, si patru familii de producatori si cativa prieteni ai proiectului. Intalnirea a avut loc pe parcursul a celor trei ore alocale.
Am inceput cu o runda de prezentari si am continuat in aceasta metoda a ”rundei” si pentru celalalte puncte de comunicare. Pe parcurs ce intalnirea a progresat, la momentul atingerii unor subiecte sensibile, a fost provocator sa pastram conversatia pe runde.
Am facut o runda in care fiecare a putut impartasi ceea ce il preocupa (dorinte, griji, idei, etc.) referitor la Cutia Taranului. Am oferit, ca exemplu, subiectul ambalajelor (reducerea cantitatii de pungi de plastic care se arunca). Am explicat ca noi, (administratorii Cutiei Taranului) nu dispunem de resursele necesare pentru a ne confrunta cu toate temele valoroase si interesante care pot aparea. De asemenea, am explicat ca nu dorim ca Cutia Taranului sa devina un ecosistem centralizat: in care toata lumea se asteapta de la noi sa decidem asupra a ceea ce este important si sa oferim solutii. Scopul acestei intalniri a fost sa descoperim daca ar fi posibil ca participanti la eco-sistem sa ne sprijinim unii pe altii: membrii pe producatori, producatorii pe membrii, membrii pe membrii. In ciuda faptului ca am subliniat ca tematica ambalajului a fost doar un exemplu, unii au ramas fixati pe subiect.
Subiectele ivite au inclus:
- Plasticul in ambalare
- A se sti in avans ce se va gasi in cutie
- A se permite membrilor sa comande cutii personalizate
- Membrii care sunt plecati in vacanta (mai ales pe perioada verii)
- ”sari o saptamana” – permiterea ca membrii sa ii informeze in mod eficient pe producatori cand sunt plecati
- Introducerea retetelor in cutii
Conversatia a deviat catre tematica (lipsei) flexibilitatii la continutul cutiei. Aceasta s-a datorat:
- Numarului redus de membrii
- Membrii prezenti au fost membrii relativ noi ai Cutiei Taranului (cateva luni / saptamani)
- Doi din cei trei membrii prezenti au dorit sa discute despre lipsa flexibilitatii in selectia continutului cutiei si si-au exprimat dorinta de a fi posibil sa comande ce isi doresc
In incercarea de a imbratisa ciclul in forma data, am simtit ca o tema fundamentala, care aparea in subiectele discutate, o reprezenta relatia si valurile pe care dorintele si deciziile noastre le trimiteau in lume. Cand ciclul s-a reintors la mine, am incercat sa imi integrez gandurile (in forma exprimata de mine, de asemenea, pe blogul Cutia Taranului: costul alegerii, Pamantul ca iubita). Asta pare sa fi iritat pe unul din membrii (= o treime a membrilor prezenti) si aceasta iritatie a dominat al treia parte a conversatiei.
Am luat o pauza pentru a permite ventilarea cercului, pentru a ne hidrata si pentru a da ocazia conectarii informale. La reintoarcerea din pauza l-am rugat pe Andrei (unul dintre ”prietenii proiectului”, un designer in permacultura prezent la intalnire) sa deschida cercul. El a subliniat ca in rundele precedente cineva a mentionat ca exista trei ”parti interesate” in Cutia Taranului: producatorii, membrii si noi (organizatorii). Andrei a evidentiat ca exista o a patra parte implicata, si anume, ecosistemul extins la care fiecare din noi ia parte. Nu stiu cum a fost perceput acest comentariu de catre cei prezenti, dar pentru mine aceasta a fost o aliniere la subiectul extins al relatiei despre care am mentionat: Cred ca trebuie sa invatam sa fim mai sensibili la implicatiile care merg mai departe de ceea ce pare ca ne afecteaza in mod direct pe termen scurt.
Am fost recunoscator ca am incercat sa facem ca aceasta intalnire sa se intample. Am fost recunoscator pentru producatorii care au facut efortul de a participa si si-au exprimat parerile. Am fost recunoscator pentru membrii care au luat parte. Am fost dezamagit ca au venit atat de putini membrii. La sfarsit, eram obosit.
Cateva ecouri personale din intalnire:
- Deocamdata, personal, nu sunt motivat sa repet asta (desi toti cei prezenti, cand au fost intrebati, au raspuns ca isi doresc sa repete asemenea intalniri). Pentru mine, fara mai multi membri, formatul nu este eficient. Poate doar intalniri de producatori? Poate doar intalniri de membrii?
- Nu imi dau seama care am putea sa adunam mai multi membri. Stiu ca oamenii sunt ocupati, ca poate hrana nu este pentru ei o prioritate de o asemenea importanta ca si pentru noi; ca este OK pentru oameni sa isi doreasca ca hrana sa nu fie o tema in viata lor. Poate este prea devreme sa ii implicam pe membri? Poate trebuie sa asteptam pana cand apare o dorinta explicita din partea membrilor de a se implica?
- Simt ca, o asemenea conversatie, daca are sa se repete, trebuie recalibrata. Am realizat ca nu ma intereseaza cu adevarat sa aud ce isi doresc oamenii sa fie Cutia Taranului, decat daca, acestia isi doresc sa fie implicati in crearea ei. Nu exista ”resurse libere” disponibile sa raspunda la ”cerinte” – chiar nu putem prelua ”cerinte”. Eu chiar cred ca exista posibilitatea ca mai multi oameni sa se implice si sa creeze mai multe lucruri impreuna.
- A invata sa stam impreuna, sa ascultam cu adevarat, sa vorbim in mod explicit, sa luam decizii impreuna…acestea iau timp si pot fi invatate doar impreuna. Asta inseamna ca, daca intr-o zi intr-adevar ne intalnim, trebuie sa fim dispusi sa oferim acestui process mult spatiu si timp pentru a creste in ceva valoros si placut.
Participantii la intalnire sunt invitati sa aaduge propriile impresi si ganduri sub forma de comentarii la aceasta postare.
Traducerea si adaptarea: Larissa Bondan
Corectura: Iulia Sara
