La scurt timp dupa ce Andreea si Ronen au ajuns in Romania la sfarsitul lui 2010, au ajuns in birourile EcoRuralis, un ONG din Cluj-Napoca care sustine taranii din Romania. Apoi in scurt timp au fost invitati sa se alature unei intalniri anuale a taranilor. Ronen abia vorbea romaneste si Andreea facea tot posibilul sa traduca conversatiile pentru el. In acel moment au aflat ca exista hrana in abundenta disponibila in satele romanesti si ca aceasta hrana ajunge din ce in ce mai greu pe mesele orasenilor.
Inspirat de ceea ce a aflat, Ronen a creat o schita de design pentru un website prin care consumatorii de hrana din orase se puteau conecta cu producatorii locali.
Ronen si Andreea au fost preocupati cu mutatul din apartamentul din Cluj intr-o casa veche, derapanata dintr-un sat. Le-a luat cativa ani sa o transforme intr-un spatiu locuibil. Asadar „Cutia Taranului” a fost pusa in asteptare. In acel timp au adus acasa doi caini de la adaposul de caini din Cluj si (pentru o perioada) au incercat sa ii instruiasca, scotandu-i la plimbari. In timpul unei astfel de plimbari s-au intalnit cu Ildi si Levente Haidu. Cateva luni mai tarziu Ildi si Levente le-au furnizat produse pentru cateva portii de zacusca pentru iarna. Apoi in timpul iernii, cand Ildi si Levente au avut mai mult timp liber, Andreea si Ronen le-a vorbit despre ideea Cutiei Taranului. Ei au fost sceptici, insa au decis sa faca o incercare.
In acea primavara timpurie Cutia Taranului avea un site simplu pe care era prezentata cutia de la Ildi si Levente. Cei care erau interesati de cutie completau un formular si Andreea comunica cu Ildi, prin telefon, transmitandu-i informatiile persoanelor, ca apoi Ildi sa ii contacteze pentru confirmare.
Site-ul a fost lansat intr-o vineri. Andreea si Ronen au dat vestea catre cativa dintre prietenii lor si in 24 de ore s-au intamplat doua lucruri. Primul, fiica lui Ildi si Levente s-a imbolnavit si a fost nevoie sa o duca la spital in Cluj. Al doilea, toate locurile s-au ocupat la cutie. Andreea si Ronen au trimis un email catre cei care s-au inscris la cutie sa le confirme inregistrarea si sa le transmita ca telefonul care ar fi trebuit sa il primeasca de la Ildi si Levente intarzie, din cauza faptul ca fiica lor era in spital. Multi dintre membri au raspuns rapid mesajelor si au transmis urari de sanatate catre intreaga familie Haidu.
Pentru Andreea si Ronen (si Ildi si Levente) reactiile primite era coplesitoare, magice si inpirationale. Se intrebau cine sunt acesti oameni care si-au pus increderea oarba intr-un proiect necunoscut si apoi si-au exprimat rabdarea, intelegerea si compasiunea, in momentul in care proiectul sovaia inca de la inceput. Era o confirmare ca Cutia Taranului trebuia sa existe.
In anii ce au trecut de atunci, aceeasi energi vitala care curge dispre producatori si membri au inspirat si dau viata si directie Cutiei Taranului.