[Camelia si Tiberiu] Sosirea verii pe Terra

Sfarsitul acestei primaveri ne-a găsit mandri si satisfăcuți cu roadele muncii depuse în gradina noastra. Cateva culturi au fost intarziate sau pierdute din neatentie, din lipsa de experiența sau din cauze naturale însă învățăturile pe care le-am tras au fost cu mult mai prețioase. Invatam sa ne ghidam după ritmurile naturii în funcție de reușitele și eșecurile culturilor noastre pentru a naviga în aceasta aventura. Iar sezonul se anunta plin de roade.

După ce luna aprilie ne-a lăsat fără rezerve de apa de ploaie pentru irigat, sfarsitul lunii mai ne-a dat mai multă apă decât puteam spera, chiar mai mult decat unele plante aveau nevoie. Observam deja semne de boli legate de umiditatea excesiva din aer si sol la anumite plante ca ceapa de toamna, castraveți și dovlecei. Acest val de ploi ne-a prins pe nepregătite intrucat iazul de 9.000 l la care lucram acum doua saptamani s-a inundat înainte de terminare. 

Buburuza hranindu-se cu afidele daunatoare pe o planta de bob

În perioada ploioasa limacsii au fost cei care ne-au pus cele mai mari probleme, inclusiv o specie de limax roșu care nu e nativă dar care adora rasadurile noastre autohtone. Multe plante ca fasolea, ardeiul, gulia și rosiile au fost incetinite din creștere din cauza ca si-au pierdut o parte din frunze. Stratul cu busuioc a fost luat cu asalt fiind preferat de melci. Veștile bune, conform unui studiu, sunt ca plantele atacate eliberează diverse substanțe pentru a se apara de pradatori și astfel devin mai nutritive și mai gustoase. Asta explica gustul inegalabil al legumelor organice țărănești. Am invatat ca orice invazie are un apogeu urmat de un declin pentru ca natura mereu tinde sa se auto echilibreze.

Am avut prima noastra recolta consistenta de sezon: mazarea verde. Iar a doua va fi ajunsa deja in cutiile membrilor noștri dragi la citirea acestor randuri. Patrunjelul, cele doua tipuri, de salată, ceapă verde si loboda arată minunat de bine și sunt numai bune de recoltat. Dovleceii au crescut foarte frumos iar dintre cele trei culori, zucchini black beauty au fost cei mai viguroși și ne vor oferi roadele lor în săptămâna ce urmează. Morcovii sunt și ei la fel de promitatori și vor fi recoltați treptat în diferite etape de dezvoltare. Vom avea morcovi în trei culori, mov, galben și portocaliu pentru diversitate și pentru stimularea apetitului vizual. Rosiile, castravetii și ardeii din solar cresc pe zi ce trece și promit sa recupereze repede după gerul din aprilie: primele fructe sunt deja formate și o mulțime de flori sunt polenizate în fiecare zi.

Plantam cate ceva aproape în fiecare zi iar unele culturi sunt deja la a treia serie. Cateva bunătăți viitoare pe care le-am plantat de curand printre picăturile de ploaie sunt fasolea verde, diverse tipuri de salata de vara, mash sau valeriana, ridichi albe de vară, praz, gulie și multe altele. 

Nu mă pot abține sa nu laud avantajele unei grădini fără săpat cu poteci și straturi acoperite cu rumeguș și paie. Acest sistem oferă în primul rând o buna calitate a vieții gradinarului prin faptul ca nu luăm noroi nici pe incaltari nici pe legumele pe care le recoltam și ne permite sa lucram în grădina indiferent de umiditatea de afara.

Mangoldul este cultura care ne-a bucurat cel mai mult. A fost pornita devreme din rasad și a trecut peste toate greutățile climatice și naturale la care a fost supus în timp ce alte plante din jur au fost afectate. Aceasta leguma mai puțin prezentă în piețele din România a fost primită cu bucurie de membrii cutiei noastre. Chiar dacă pare puțin exotica, aceasta leguma se gătește exact ca frunza de spanac iar tulpinile carnoase aduc un plus de valoare într-un ghiveci de legume, la cuptor sau trase la tigaie. Noi îl apreciem foarte mult pentru gust și culoare și il folosim des. Avem o planta uriașă de mangold de 2 metri in solar de unde vom recolta semințe.

Mangoldul va arăta splendid în cutiile cu legume pentru prima livrare, alaturi de ceapa verde, salata, mararul, leusteanul, loboda, menta și mazărea. 


Vedeti un pic din povestea Cameliei si lui Tiberiu aici si daca sunteti in Ploiesti puteti sa va alaturati cutiei lor cu Legume de pe Terra si sa primiti saptamanal toate minunatiile din gradina lor „Sphera de pe Terra„.

[Camelia si Tiberiu] Al doilea val al primaverii

Multitudinea de seminte plantate de noi la inceputul primaverii au devenit plantute puternice si mandre dupa saptamani intregi de ingrijire si rabdare. Pentru mult timp ele s-au uitat pe geamul serei privind la paturile cu paie si compost pregatite pentru ele inca de vara trecuta. Acum a venit momentul transplantarii.

Am amanat acest moment datorita celor doua valuri de inghet care ne-au luat pe nepregatite si care ne-au ofilit mai intai plantele din solar, apoi mai tarziu cativa castraveti pe care i-am transplantat afara. Plantele ofilite de inghet si-au revenit insa au fost incetinite din dezvoltare. Stim ca semintele pe care le vom recupera la toamna din aceste fructe vor fi deja mai adaptate la conditiile de clima si sol de pe terenul nostru si vom avea plante mai puternice de la an la an.

Din cele ce urmeaza a fi transplantate, avem rosii trei tipuri, dovleci si dovlecei cinci soiuri, trei soiuri de ardei si vinete care vor creste incepand din aceasta saptamana in paturile permanente. Pe masura ce gradina de legume s-a inverzit cu noi si noi plante, udatul cu stropitoarea nu mai este practic asa ca am instalat sistemul de picurare pe masura ce gradina s-a extins. Am ales tuburi care picura din 20 in 20 cm indiferent de nevoile de distante de plantare “traditionale” pentru ca ne dorim sa folosim cat mai eficient spatiul gradinii si sa crestem plante in mod intensiv. Natura nu lasa spatii goale intre plante asa ca noi incercam sa imitam acest lucru. Avem fasole urcatoare plantata cu salata de tuns, rosii plantate cu salata de capatana, gulii printre castraveti. O multime de flori si plante aromatice, fata de care Camelia are o deosebita grija si pasiune, vor umple straturile si vor aduce beneficii legumelor noastre.

biocarbune

Folosim bio carbune sau biochar aplicat la baza plantelor pentru a tine cat mai multa fertilitate intr-o suprafata mica. Imi place sa spun ca e ca si cum am construi un New York al micro organismelor din sol chiar la radacinile plantelor. 

Stimulam cresterea radacinilor si imbogatim viata din sol cu materialul lichid produs de noua microferma de rame: acestea fac o traba incredibila transformand buruieni si resturi vegetale in humus pur benefic pentru plante.

Cele mai mari dificultatati le-am avut crescand plante din familia cruciferelor: varaza kale, brocoli, gulie, ridichii, pak choi… si asta datorita puricelui negru al verzei. Acestia ne-au distrus deja a doua cultura de brocoli de care eram foarte entuziasmati sa o avem. Am tot asteptat un pradator insectivor sau ca populatia sa se auto-regleze in mod natural si sa decada. In acel moment am aplicat un spray facut de noi pe baza de sapun si plante repelante insa nu am reusit sa ii incetinim indeajuns. 

Cultivam pe un teren care a fost arat, erpicidat si avem vecini care folosesc insecticid. Consideram normal ca in primul an de cultura prietenoasa cu natura, o multime de “animalute” infometate sa isi gaseasca camin in gradina noastra. Tot ceea ce putem face este sa continuam sa insamantam cat mai mult asteptand sosirea acelor animalute care manaca animalutele care se hranesc cu varzoasele noastre. Adica stabilirea unui echilibru natural in intre diversele elemente ale ecosistemului.

Camelia uda plantele

Avem culturi de ceapa verde, mazare si bob, morcov, salata, loboda si patrunjel care cresc foarte bine afara in gradina extinsa in ciuda vremii schimbatoare. Solarul este pregatit si pus in miscare inca de acum doua saptamani cu culturile de vara: ardei, rosii, castraveti si salata. Tot acolo germineaza si cresc sute si sute de rasaduri asezate in alveole. Pe langa legumele pe care le cunoastem si le apreciem cu totii avem si plante mai putin cultivate pe la noi pentru ca apreciem diversitatea si vrem sa o impartasim. Cateva sunt: spanac catarator, anghinare, castravete lemon,  castravete kiwano, rubarba, cardon si multe altele.


Vestile de mai sus sunt impartasite de Camelia si Tiberiu care se pregatesc sa porneasca prima cutie cu legume de pe Terra pentru familiile din Ploiesti.

Vesti primavaratice de la Prietenii Permaculturii

Dragi nostri,

Ne bucuram sa va dam vesti despre ce se mai intampla prin gradinile si gospodariile producatorilor nostri. 🙂 . Va spunem, de data aceasta, despre Prietenii Permaculturii.

„Am inceput pregatirile si gradinaritul de inceput de primavara. Am facut in plus fata de anul trecut inca trei solarii si le-am umput cu bunatati de sezon. Sunt pozitiv ca vom avea produse minunate si mai diversificate decat anul trecut la cutia noastra din acest sezon. Intentioam si sa incepem mai repede livrarile anul acesta. Oricum, anuntam din timp cand incep – prima data sa se faca bunatatile pentru o cutie bogata si diversificata. Noi lucram din zori, cu spor :)).

Povestea de anul asta incepe cam asa: anul trecut am construit solariile la Horatiu si la Adriana, la Padureni. Anul acesta le-am facut la noi, la Iclozel- cum e normal, frateste :).

Au devenit interesati si alti oameni de solariile geo-dome pe care le construim, asa ca s-au facut mai multe – a fost un mic workshop. Pozele sunt de la Iclozel. Eu am inceput putin mai repede semanatul in solarii, avand in vedere ca ale mele erau gata primele :).

Aici pregatim lemnul pentru ramele domului. Ardem suprafata lui pentru a-l proteja de infiltrarea apei si de insecte. Este defapt o tehnica japoneza straveche, numita Shou Sugi Ban.

La Iclozel sunt trei solarii de 50 m2 si trei de 24 m2 semanate cu verdeturi, ridichi spanac, ceapa verde, salate de mai multe feluri.

La Padureni sunt doua solarii care vor fii umplute in viitorul apropiat, pentru putin decalaj, punand cam aceleasi verdeturi, poate din alte seminte. Daca vine putin soare incepem semanatul afara, in ambele locatii. Suntem impreuna in continuare in ceea ce facem si la Iclozel si la Padureni.

Avand in vedere ca la Iclozel anul trecut a batut ghetata, nu stim exact ce unde se face cel mai bine, asa ca am facut rost de foarte multe seminte de toate felurile si vrem sa punem cate putem in ambele gradini anul acesta. Lucram cam doua hecatre de teren impreuna acum. Credem ca va fi un sezon mai diversificat si mai bun anul acesta. Facem experimente si cu tehnologia plasmatica, ne ajuta la cresterea mai sanatoasa si naturala a legumelor.” ne spune Zsolt.

Ramaneti aproape de Cutia Taranului pentru a afla noutatile si a fi la curent cu momentul in care reincep Prietenii Permaculturii livrarea.

Sacred Bee Keeping

I have a tendency to be critical (internally towards myself, and externally towards others), it can come across as tough and judgemental but I do not intend it that way. It is, in me, an expression of striving to discover and do better. Though in many ways Cutia Taranului is a successful project, in the back of my mind there is a continuous conversation about what isn’t good enough and how to do better.

One direction these thoughts go is the relationship between Cutia Taranului and the greater natural ecosystem that underlies it (and all of us). It is a bit of a strange subject for me to address, because my relationship with the natural ecosystem is indirect. It is a relationship that manifests through the producers who partake in the project since they are the ones in a direct relationship with nature.

My views on how to relate to the natural system present some difficulties:

  • I have only a little experience with gardening or farming. As a result, what knowledge I do have is not yet embodied within me. Therefore I cannot offer it with authority. I can only offer it to others, who do relate to nature more often and more directly, as an invitation for them to explore.
  • The knowledge that feels most true to me often goes against popular norms and assumptions. It tends to make me unpopular (though to be honest that depends on who I am talking to).
  • When an established producer is presented with information that brings into question their own embodied and established experience, it can be challenging for them to take in new information. I acknowledge that difficulty: knowing is one thing, applying knowledge is another.
  • New information often points to a path of change. What if the changes have a negative effect on a producer’s livelihood? What if those changes require a producer to make an investment (of time, effort and money)? This leads to a different challenge altogether: how to embrace change in a healthy way?

Bee-keeping is one area where I have questions. I don’t intend to go deep into bee-keeping in this post; I do want to acknowledge that 1) bees are critical to our food supply (without pollination there is no food) and 2) it increasingly seems that there is a bee-crisis all around the world (from mysterious disappearances of entire swarms to collony-collapse-disorder).

From the information I have gathered it seems that most of the problems with bee-keeping originate in … well … how bees are kept. When bees are treated as a honey production system, compromises are made to their well-being. It seems to me that when those compromises add up, they become the systemic problems that we are witnessing with bees.

With that in heart and mind, I’d like to share with you these videos from Sandira & Annelieke in Portugal. They offer a glimpse into bee-keeping that is very different from mainstream bee-keeping. In this story of bee-keeping the bees are at the center, not honey production. These videos offer a glimpse into a world of bee-keeping in which there is a mutual and sacred relationship between bees & humans; a relatonship in which the essence is the depth of the relationship itself and not what is produced by it. I was deeply moved by these videos and want to share them with you:

Familia Moga: noutatile primaverii 2019

Salutare, prieteni!

Primavara lui 2019 a venit proaspata si pamantul asteapta „sa coaca” roadele noi.

Noi, familia Moga am decis ca anul acersta sa fie mai bun, mai rodnic decat precedentul. Asadar in ianuarie Horatiu a inceput constructia unei sere – geodom, unde sa avem rasaduri si nu numai. Noi locuind intr-o zona mai rece, gogosarii nu prea apucau sa se inrosesca – de pilda.

prima noastra sera geodom

Vrem sa imbinam agricultura clasica cu tehnicile perma-culturale.

Dupa finalizarea serei am pregatit paturile inaltate unde urma sa punem semintele. Intai am sapat pamantul si apoi am adaugat : lemne groase si putrede, rumegus, paie, aschii de lemn, gunoi de grajd, alt strat de paie, iar gunoi si apoi am presarat puzderie de canepa.

paturile inaltate din sera si rasadurile in alveole (pe jos)

In paturi am plantat ridichi, gulii, sfecla rosie, varza, varza de Bruxelles, brocoli, ardei, rosii, busuioc, salata, spanac. In alveole am pus: rosii (clasice dar si galbene si negre), ardei (iuti, kapia, grasi, gogosari), praz, vinete, busuioc, varza.

Eu (Adriana) imi doresc sa experimentez mai mult cu plante aromatice: lamaita, coriandru, maghiran, oregano, menta, busuioc (mai multe soiuri), pe langa lavanda care este deja in anul 5.

rasadurile cresc linistite, in interiorul geodomului

De asemenea dorim sa testam si plante „deosebite” a caror seminte le-am procurat de pe un grup de pe iubitori de seminte libere; cucamelon, sofran, tulsi, ardei iuti chinezesti.

In gradina am facut straturi de ceapa, usturoi, morcovi, patrunjel, pastarnac, salata, spanac. Am plantat mult dovleac placintar, dovlecei clasici, galbeni si italienesti Trombetta d’Albenga. Tot soi italienesc am plantat si castraveti – care promit a fi lungi de 30 cm.

Din anii precedenti am inceput sa facem compost, bucurandu-ne de rezultate aceasta primavara. Ne-a iesit mult datorita maciuliilor de floarea-soarelui de ulei, resturilor alimentare din casa, ceea ce am greblat in gradina, hartie, alternate cu straturi de iarba verde. Uneori am udat de noi, alteori de ploaie si apoi de zapada.

Ne dorim un an bogat si sa impartim abundenta cu voi. 🙂

Ramaneti aproape si nu ezitati sa ne dati un semn, oricare ar fi acela, si poate sa ne vizitati, chiar inainte de a incepe livrarea cutiilor.

Cu drag,

Adriana, Hotatiu si al nostru voinic Stefan, care acum alearga liber prin iarba verde.

Cine-i fermierul tau?

Pentru a vedea videocpilul cu subtitrare in limba romana urmati pasii de mai jos:

  1. In fereastra cu videoul, apasati pe „Settings” (rotita din partea dreapta jos),
  2. Alegeti optiunea „Subtitles/CC”,
  3. Apoi alegeti optiunea „Auto-translate”,
  4. Cautati in lista care apare si selectati „Romanian”.

Acum ar trebui sa va apara subtitrarea in limba romana.

 

Impressions from 1st Cutia Taranului Community Meeting

What follows are my personal impressions. It IS NOT an official summary. It IS an invitation for other participants to add their impressions and reflections as comments to this post. Also I relied on my sometimes incomplete understanding of Romanian with some translation help that was available to me. Things may have gotten lost in understanding and translation.

On September 23rd (2018) we had a first community meeting. We invited producers and members (past and present) from Cluj to come together to an open conversation about Cutia Taranului. My wishes for this meeting were to meet face-to-face and get a direct sense for the members of Cutia Taranului (who we, as organizers, don’t get to meet) and to see if there is potential for connecting with a group of people who would be able to get more involved with the shaping of Cutia Taranului in the future.

The response to our invitation email was weak. Around 10 members showed interest, 7 said they would attend, only 3 showed up. In attendance were also four producer families and a couple of friends of the project. The meetings took up the full three hours we allocated to it.

We did a round of personal introductions and in doing so established „rounds” as a basic method of communications in the meeting. As the meeting progressed, especially when we reached a kind of tipping point in the conversation, it was challenging to hold a conversation in rounds.

We did a round of sharing what each person had on their mind (wishes, concerns, ideas, etc.) regarding Cutia Taranului. I gave, as an example,the subject of packaging (reducing the amount of throw-away plastic used in packaging). I explained that we (the Cutia Taranului administrators) neither have the resources to deal with all the potentially interesting and valuable subjects that come up. I also explained that we do not want Cutia Taranului to be a centralized echo-system: in this case where everyone looks to us to decide on what is important and to provide solutions. The point of this meeting was to see if it would be possible for participants in the echo system look to each-other: members to producers, producers to members, members to members. Despite emphasizing that packaging/plastic was just an example, others seemed to latch on to it.

Some subjects came up, including:

  • plastic in packaging
  • knowing in advance what is going to be in the box
  • allowing members to order customized boxes
  • members going away on vacation (especially in the summer time)
  • „skip a week” – enabling members to efficiently notify producers about being away.
  • including recipes in boxes

The conversation gravitated towards the issue of (lack of) flexibility of box content. This was because:

  1. There were so few members.
  2. The members that were present were relatively new to Cutia Taranului (a few months / weeks)
  3. Two of the three members wanted to talk about the lack of flexibility in selecting contents of boxes and expressed a wish to be able to order whatever they want.

In an attempt to embrace the circle as it was, I felt that  an underlying theme in the subjects that were coming up was relationship and the ripples that our wishes and choices send out into the world. When the circle came back around to me I tried to integrate my thoughts (in a spirit that I usually express also on the Cutia Taranului blog: the cost of choice, lover earth). That seemed to irritate one of the members (= a third of the members preset) and that irritation dominated the last third of the conversation.

We took a short break to ventilate the circle, to drink some water and to allow people to connect informally. When we came back from the break, I asked Andrei (one of the „friends of the project” in attendance, and a permaculture designer) to open the circle. He pointed out that in the previous rounds someone said (and no one contested) that there are three „stakeholders” in Cutia Taranului: producers, members and us (organizers). Andrei pointed out that there is a fourth entity: the larger ecosystem we all partake in. I don’t know how that comment was received by the people present, but for me it was in alignment with the wider subject of relationship I was speaking to: I believe we need to learn to be sensitive to implications that go beyond what directly seems to affect us in the short term.

I was grateful that we tried to make this meeting happen. I was grateful for the producers who made an effort to show up and expressed themselves. I was grateful for the members that showed up. I was disappointed that so few members showed up. I was tired at the end.

Some of my personal echoes from the meeting:

  • For now, I am personally not motivated to do this again (though everyone in the room, when asked in the circle, indicated they would like to meet again). For me, without more members, this format is not effective. Maybe producer-only meetings? Maybe member-only meetings?
  • I do not have a sense of how it may be possible to get more members involved? I realize people are busy; that food may not be as high a priority it is for them as it is for us; that it is OK for people to want food to be a non-issue in their lives . Maybe it is too soon to get members involved? Maybe we need to wait until an explicit wish appears from members to get involved?
  • I feel such a conversation, should it happen again, needs to be re-tuned. I realized that I am not really interested to hear what people want Cutia Taranului to be unless they want to be involved in creating it. There aren’t „free resources” available to respond to „requests” – we really cannot „take requests”. I do believe there is a possibility for more people to get involved and create more things together.
  • Learning to be together, to really listen, to speak clearly, to make choices together … this takes time and can only be learned together. That means that if one day we do come together, we need to be ready to give this process plenty of space and time to mature into something valuable and pleasant.

Meeting participants are welcome to add their meeting impressions and thoughts as comments to this post.

Impresii de la prima Intalnire a Comunitatii Cutia Taranului

Ceea ce urmeaza sunt impresiile mele personale. Acesta NU ESTE un rezumat oficial. ESTE o invitatie catre ceilalti participanti sa isi adauge impresiile si reflectiile personale ca si comentariu la aceasta postare. De asemenea, m-am bazat pe cunostintele mele de limba romana uneori insuficiente completate de ajutor in traduceri, unde a fost posibil. Unele puncte poate s-au pierdut la traducere sau intelegere.

Pe data de 23 Septembrie (2018) am avut prima intalnire a comunitatii noastre. Am invitat producatori si membrii (actuali sau fosti) din Cluj pentru a ne intalni si a conversa deschis despre Cutia Taranului. Dorintele mele de la aceasta intalnire au fost sa ne intalnim fata in fata si sa avem o conectare directa cu membrii Cutiei Taranului (pe care noi, organizatorii, nu reusim sa ii cunoastem) si sa vedem daca exista potential pentru conectarea cu un grup de oameni, care s-ar putea implica mai mult in conturarea Cutiei Taranului in viitor.

Raspunsul la invitatia noastra lansata pe email a fost slab. In jur de 10 membrii s-au aratat interesati, sapte au confirmat prezenta, doar trei au si fost prezenti. Prezente au fost, de asemenea, si patru familii de producatori si cativa prieteni ai proiectului. Intalnirea a avut loc pe parcursul a celor trei ore alocale.

Am inceput cu o runda de prezentari si am continuat in aceasta metoda a ”rundei” si pentru celalalte puncte de comunicare. Pe parcurs ce intalnirea a progresat, la momentul atingerii unor subiecte sensibile, a fost provocator sa pastram conversatia pe runde.

Am facut o runda in care fiecare a putut impartasi ceea ce il preocupa (dorinte, griji, idei, etc.) referitor la Cutia Taranului. Am oferit, ca exemplu, subiectul ambalajelor (reducerea cantitatii de pungi de plastic care se arunca). Am explicat ca noi, (administratorii Cutiei Taranului) nu dispunem de resursele necesare pentru a ne confrunta cu toate temele valoroase si interesante care pot aparea. De asemenea, am explicat ca nu dorim ca Cutia Taranului sa devina un ecosistem centralizat: in care toata lumea se asteapta de la noi sa decidem asupra a ceea ce este important si sa oferim solutii. Scopul acestei intalniri a fost sa descoperim daca ar fi posibil ca participanti la eco-sistem sa ne sprijinim unii pe altii: membrii pe producatori, producatorii pe membrii, membrii pe membrii. In ciuda faptului ca am subliniat ca tematica ambalajului a fost doar un exemplu, unii au ramas fixati pe subiect.

Subiectele ivite au inclus:

  • Plasticul in ambalare
  • A se sti in avans ce se va gasi in cutie
  • A se permite membrilor sa comande cutii personalizate
  • Membrii care sunt plecati in vacanta (mai ales pe perioada verii)
  • ”sari o saptamana” – permiterea ca membrii sa ii informeze in mod eficient pe producatori cand sunt plecati
  • Introducerea retetelor in cutii

Conversatia a deviat catre tematica (lipsei) flexibilitatii la continutul cutiei. Aceasta s-a datorat:

  1. Numarului redus de membrii
  2. Membrii prezenti au fost membrii relativ noi ai Cutiei Taranului (cateva luni / saptamani)
  3. Doi din cei trei membrii prezenti au dorit sa discute despre lipsa flexibilitatii in selectia continutului cutiei si si-au exprimat dorinta de a fi posibil sa comande ce isi doresc

In incercarea de a imbratisa ciclul in forma data, am simtit ca o tema fundamentala, care aparea in subiectele discutate, o reprezenta relatia si valurile pe care dorintele si deciziile noastre le trimiteau in lume. Cand ciclul s-a reintors la mine, am incercat sa imi integrez gandurile (in forma exprimata de mine, de asemenea, pe blogul Cutia Taranului: costul alegerii, Pamantul ca iubita). Asta pare sa fi iritat pe unul din membrii (= o treime a membrilor prezenti) si aceasta iritatie a dominat al treia parte a conversatiei.

Am luat o pauza pentru a permite ventilarea cercului, pentru a ne hidrata si pentru a da ocazia conectarii informale. La reintoarcerea din pauza l-am rugat pe Andrei (unul dintre ”prietenii proiectului”, un designer in permacultura prezent la intalnire) sa deschida cercul. El a subliniat ca in rundele precedente cineva a mentionat ca exista trei ”parti interesate” in Cutia Taranului: producatorii, membrii si noi (organizatorii). Andrei a evidentiat ca exista o a patra parte implicata, si anume, ecosistemul extins la care fiecare din noi ia parte. Nu stiu cum a fost perceput acest comentariu de catre cei prezenti, dar pentru mine aceasta a fost o aliniere la subiectul extins al relatiei despre care am mentionat: Cred ca trebuie sa invatam sa fim mai sensibili la implicatiile care merg mai departe de ceea ce pare ca ne afecteaza in mod direct pe termen scurt.

Am fost recunoscator ca am incercat sa facem ca aceasta intalnire sa se intample. Am fost recunoscator pentru producatorii care au facut efortul de a participa si si-au exprimat parerile. Am fost recunoscator pentru membrii care au luat parte. Am fost dezamagit ca au venit atat de putini membrii. La sfarsit, eram obosit.

Cateva ecouri personale din intalnire:

  • Deocamdata, personal, nu sunt motivat sa repet asta (desi toti cei prezenti, cand au fost intrebati, au raspuns ca isi doresc sa repete asemenea intalniri). Pentru mine, fara mai multi membri, formatul nu este eficient. Poate doar intalniri de producatori? Poate doar intalniri de membrii?
  • Nu imi dau seama care am putea sa adunam mai multi membri. Stiu ca oamenii sunt ocupati, ca poate hrana nu este pentru ei o prioritate de o asemenea importanta ca si pentru noi; ca este OK pentru oameni sa isi doreasca ca hrana sa nu fie o tema in viata lor. Poate este prea devreme sa ii implicam pe membri? Poate trebuie sa asteptam pana cand apare o dorinta explicita din partea membrilor de a se implica?
  • Simt ca, o asemenea conversatie, daca are sa se repete, trebuie recalibrata. Am realizat ca nu ma intereseaza cu adevarat sa aud ce isi doresc oamenii sa fie Cutia Taranului, decat daca, acestia isi doresc sa fie implicati in crearea ei. Nu exista ”resurse libere” disponibile sa raspunda la ”cerinte” – chiar nu putem prelua ”cerinte”. Eu chiar cred ca exista posibilitatea ca mai multi oameni sa se implice si sa creeze mai multe lucruri impreuna.
  • A invata sa stam impreuna, sa ascultam cu adevarat, sa vorbim in mod explicit, sa luam decizii impreuna…acestea iau timp si pot fi invatate doar impreuna. Asta inseamna ca, daca intr-o zi intr-adevar ne intalnim, trebuie sa fim dispusi sa oferim acestui process mult spatiu si timp pentru a creste in ceva valoros si placut.

Participantii la intalnire sunt invitati sa aaduge propriile impresi si ganduri sub forma de comentarii la aceasta postare.

 

Traducerea si adaptarea: Larissa Bondan

Corectura: Iulia Sara