De aproape un an, familia noastra este inrolata in proiectul Cutia Taranului si primeste cutia cu legume (si uneori cu fructe) de la Ildiko si Levente.
In mod ironic, cred ca sistemul asta de cos taranesc este mai raspandit in Europa de Vest. In timpul in care noi am locuit in Franta, intr-adevar la munte, nu am gasit nici o “AMAP” (acronimul local) legumicula in zona respectiva. Dar cand ne-am intors in Romania, printr-un coleg, am aflat de Cutia Taranului si, fiind un loc liber la Levente si Ildiko, ne-am abonat si am fost convinsi foarte repede.
Fiind personal destul de atras de permacultura, am mai vorbit cu Levente, care mi-a explicat ca ei nu folosesc decat ingrasaminte agreate bio, gen alge si avand si legatura cu un sat apropiat de Chesau, mi s-a propus sa mergem sa vizitam ferma lor. Recent, cand Levente mi-a explicat despre sistemul lor de irigatie pentru culturi, fiindca atunci era inca seceta, m-a facut si mai curios.
Asa ca duminica trecuta, dupa ce am stabilit impreuna cu doua zile inainte vizita, m-am pornit la drum cu 2 baietei si un prieten, si am fost primiti de Levente, Ildiko, fiica lor si inca cativa caini simpatici din ferma lor.
Ei ne-au aratat lacurile lor create pentru irigatie, cele trei sere, dintre care una dispune chiar de o mare centrala pe lemne, care permite iarna cresterea unor culturi mai sensibile la frig. Culturile in sere sunt intercalate (diversitatea e mare) ca sa incapa cat mai multe si, desigur, o irigatie bine pusa la punct ajuta mult.
Am fost si afara, in gradina, unde am vazut diverse straturi. Munca este bine gandita, aratul fiind intotdeauna perpendicular cu panta ca sa se evite cat mai mult eroziunea.
Gazdele noastre ne-au facut o foarte mare bucurie cu primele capsuni, in special copiilor, si recunosc ca m-am simtit ca un copil, mai exact, m-a intors in copilarie… cand eram copil, imi placeau mult perele, piersicile, ciresele, capsunile, dar in timp le-am apreciat tot mai putin, intr-o mare parte, m-am cam lasat de fructe. Destul de recent mi-am dat seama, discutand cu oameni care s-au intors din Republica Moldova, Ukraina, Serbia, etc, ca in UE fructele si legumele si-au pierdut cea mai mare parte din gust, si probabil, si din componentele lor nutritive. (Romania are inca putin intarziere in privinta asta fata de nucleul istoric din vestul Europei, dar cu “ajutorul” supermarketurilor face pasi repezi in directia aceasta).
De fapt e o problema mai generala, nu o sa intru in multe detalii despre patentarea semintelor traditionale si a catalogului de seminte UE, necesitatea de a dovedi ca o varietate are caracteristici deosebite pentru a putea fi patentata si atunci comercializata, faptul ca o varietate este foarte bine adaptata unei zone nu este suficient pentru a o face deosebita…
In fine, s-a mers mult catre uniformizare, catre calibrare, catre rezistenta deosebita la transport si depozitare, evident catre chimicale sub orice forma, plus ferme tot mai gigantice, iar esentialul s-a pierdut pe drum…
Dar revin, duminica am degustat capsune destul de mici, cu marimi si forme uneori neuniforme, multe nu erau total coapte (si nu numai din faptul ca baiatul nostru de 5 ani s-a distrat enorm recoltand el insusi o parte din ele), de fapt nu erau nici pe jumate rosii, dar aveau un gust, o aroma, o prospetime care ne faceau sa nu ne putem opri din mancat. Probabil organismul nostru a preluat controlul si tot mai voia vitamine, nutrienti, antioxidanti…
Acum promit ca nu mai cer in viata mea fructe mari si aratoase ca in supermarket, prefer sa fie mici, gustoase si sanatoase!
Levente ne-a mai explicat sistemul lui foarte destept pentru a cultiva capsuni bio, fara chimicale, si fara sa fie confruntat cu boli, ciuperci, etc. Pur si simplu dupa perioada de recoltare, el taie partea aeriana a plantelor de capsuni, care vor creste la loc inainte de recoltarea urmatoare.
In concluzie, aici este o ferma unde se lucreaza cu cap, zi lumina pentru a oferi o mare diversitate de produse vegetale pentru apoximativ 60 de familii, pe modesta suprafata de 5 hectare.
Desigur, nici noua nu ne este intotdeauna usor, mai ales de cand s-a revenit la o livrare pe saptamana. Ne este uneori greu sa pregatim toate legumele primite, cand este asa de tentant sa alegem semipreparate din supermarket-uri, atragatoare, care nu necesita efort sau timp lung de pregatire, dar, nu sunt, nici pe departe, la fel de sanatoase.
Asa ca si cu ajutorul apropiatilor care primesc si ei ceva legume, incercam sa diversificam retetele sau chiar sa combinam creativ unele alimente cu legume.
In final, dorim sa multumim familiei lui Levente si Ildiko, fiindca ne dau mai mult decat mancare, ne si transmit pasiunea lor pentru a creste produse bune si sanatoase, si asa, ajuta familia noastra sa ramana mai sanatoasa decat daca nu am primi mancare de la ei.
–
Autor: Nicolas de Castelnau, membru al cutiei cu legume de la Ildi si Levente.
Editare text: Larissa Bondan