Buna ziua,
Noi suntem familia Popa – Sorin, Dorina si fiica noastra Alexandra; ne sunt alaturi in ceea ce facem si ginerele Alin Asurdoaei si fiica noastra Bianca (cu bebe). Locuim in Timisoara si dorim sa impartasim cu dvoastra putin din povestea noastra.
In 2009 am cumparat un fost SMT (Statiune de Masini si Tractoare de pe vremea raposatului) in localitatea Racovita, judetul Timis cu scopul de a porni o afacere cu peleti din lemn – am cumparat utilaje am pornit productia, dar spre surprinderea noastra desi exista potential si foarte multi clienti nu am reusit sa gasim oameni cu care sa avem productie constanta. Am avut multiple probleme cu utilajele, se defectau frecvent si nu gaseam angajati potriviti.
Am oprit productia si am hotarat sa cumpar o vaca, pentru a avea lactate proaspete tot timpul, tinand cont ca SMTul este situata in mijlocul pasuni si paznicul de la locatie nu avea ce face. Vazand ca ar fi si alti interesati de lactate proaspete, am mai cumparat o vacuta apoi inca una si inca citeva; ele au facut vitei si gospodaria noastra a inceput sa prinda contur. Desi produceam putin, totul era de cea mai buna calitate, iar dupa multa documentare si studii am ajuns sa producem si cascaval, brinza topita si alte lactate. Totusi, nu era o afacere foarte rentabila, deoarece sistemul si educatia actuala indruma parintii sa cumpere totul de la supermarket, copii nu mai stiu gustul produselor naturale, de la tarani, sunt crescuti si educati cu gusturi sintetice si cu arome care nu au nimic cu produsul natural. Este foarte greu sa convingi un copil sa consume ceva natural si sa renunte la produsele frumos ambulate din supermarket dar care de multe ori nu au nimic cu hrana naturala si sanatoasa.
Vazand ca pe diferite siteuri gastronomice se discuta mult despre carnea de vita maturata si observand ca in Timisoara nu exista nici o macelarie cu carne de vita proaspata (despre maturata nici nu discutam) am hotarat cu familia sa cumparam si cateva vite de carne. Am studiat atent si minutios procesul de sacrificare si care ar fi pasi pentru a obtine o carne de calitate cu o savoare si un gust excelente si am gasit mai multe metode – noi am optat pentru un frigider pentru maturare care are diferite functii si care poate controla temperatura, ventilatia si umiditatea. Am cumparat frigiderul si am sacrificat un tauras de vreo 350 de kg. Am pus sferturile de carcasa la maturat si am inceput sa cautam oameni interesati de produsul nostru – am ramas uimiti sa constatam ca in Romania nu exista cultura carnii de vita si ca foarte multi nu stiu ce inseamna „maturare”.
Motivul principal al maturării cărnii de vită este „îmbunătăţirea” gustului şi a frăgezimii. Maturarea presupune păstrarea carcaselor în medii refrigerate, aerisite şi cu umiditate controlată, permiţînd astfel „proceselor naturale” să îmbunătăţească gustul şi frăgezimea cărnii. Carnea, după sacrificare, trece prin schimbări progresive care afectează frăgezimea în procesul de gătire. Mai întîi carnea prezintă efectele rigor mortis, o scurtate şi întărire substanţială care poate dura de la cîteva ore pînă la două zile. În această perioadă carnea va fi foarte tare cînd e gătită. După această perioadă carnea trece prin schimbări care au ca rezultat îmbunătăţirea frăgezimii. „Componentele” de muşchi şi grăsime trec prin schimbări chimice care îmbunătăţesc gustul şi aroma. Aici intervin covîrşitor „condiţiile” de maturare, frigiderele.
Temperatura, umiditatea relativă, circulaţia aerului şi condiţiile sanitare si curăţenia sunt cruciale în succesul procesului de maturare. Temperatura trebuie păstrată constant între 2-4 C°. Umiditatea relativă trebuie să fie 85-90%, iar circulaţia aerului trebuie menţinută la viteza de 5-7 metri liniari pe minut la suprafaţa produsului. Camerele de refrigerare trebuie să fie curate şi fără mirosuri dăunătoare, podeaua şi pereţii trebuind să fie curăţaţi cel puţin o dată pe săptămînă. Nu se recomandă folosirea rumeguşului pe podele, cum am văzut prin măcelăriile din România, deoarece acesta contribuie la contaminarea aerului. Alte produse, fie vegetale, fie animale, nu trebuie înmagazinate în aceste frigidere. Distanţa dintre carcase trebuie să fie suficientă pentru o bună circulaţie a aerului.
Perioada de maturare în acest mediu controlat poate fi de la 10 la 20 de zile, noi o maturam 15 zile. Doar carcasele „acoperite” cu un strat mai gros de grăsime pot fi maturate. Carnea, în funcţie de „marmorarea” cu grăsime este „categorisită” în categoriile Select, Choice şi Prime, cea din urmă şi cea mai „împănată” fiind şi cea mai scumpă şi rară. De exemplu în America doar 2% din vitele sacrificate se încadrează în această categorie. În România restaurante de lux care oferă asemenea fripturi, folosesc categoria Choice, care şi aşa este foarte scumpă oriunde în lume. Costurile unei asemenea calităţi pot deveni…astronomice. Prin maturare corectă carnea pierde în jur de 20% din masa iniţială. Costurile camerelor de refrigerare sunt de asemenea considerabile. De aceea steak house-urile reputabile aleg manual carcasele maturate astfel, la „ud” cum se spune, după care mai maturează şi ei carnea în jur de 10 zile la „uscat”, în frigidere speciale, tot la 2-4 C°, dar cu umiditate redusă. Acest proces duce la şi mai multă pierdere în greutate, adăugand substanţial la costul final.
Din păcate în România se găseşte foarte puţină carne de vită de calitate, deşi unul din marile lanturi de magazine en-gros comercializează carne americană, argentiniană, irlandeză, franceză şi românească. Uneori, în funcţie de calitate, preţul este aproape prohibitiv, iar „piaţa” este foarte mică.
În concluzie, vorba: „Nu ştii ce înseamnă un steak (friptură de vita) pînă nu mănînci una din carne de la noi” . 🙂
Au urmat multe discutii si exemple pe aceasta tema. Dupa perioada de maturare am anuntat cunoscutii si mare ne-a fost uimirea sa constat ca in citeva ore nu mai aveam nimic din carcase. La citeva zile am inceput sa sun la cei ce au cumparat si am avut o mare multumire cand toti cei ce au cumparat de la noi au spus ca nu au mancat niciodata asa o carne buna, frageda si cu asa un gust bun. Vazand ca sunt multe persoane interesate am continuat sa sacrificam o data la 3-4 saptamani. Cautand pe internet noi idei de a impartasi si altora experienta noastra de valorificare a produselor, am aflat si despre Cutia Taranului. Ne dorim sa colaboram cu cei care sprijina taranii sa isi valorifice produsele proprii din gospodarie.
Dorim sa ajungem mai aproape de cei care ar doresc o carne de calitate, maturata si cu o savoare excelenta. Ne perfectionam in continuare si speram ca toti care doresc sa manance natural si sanatos se vor indrepta spre taranul adevarat care lupta cu un sistem nociv si se chinuie sa supravietuiasca intr-un sistem bolnav care submineaza sanatatea tuturor.
Animalele noastra pasc vara pe pasune, se hranesc natural cu ce aduna de acolo iar apa o beau de la o fantana arteziana dintr-un un foraj de mare adancime – aceasta curge non stop. Pe timp de iarna sunt hranite cu fan si primesc un surplus de peleti din cereale (macinatura de fan, paie, lucerna, coceni de porumb, porumb si tarate de grau) si paie.
Avem un efectiv de 85 de bovine si desi ne-am dorit tot timpul sa avem un punct de sacrificare autorizat si am facut demersuri pentru a construi un astfel de punct, mare ne-a fost uimirea sa aflam ca pentru acest punct de sacrificare in ferma avem nevoie de dotari si utilaje la costuri de citeva sute de mii de euro – nu cred ca vreun taran care creste bovine natural va putea sa porneasca asa o afacere nerentabila din start.
Vom continua sa cream produse de calitate si sa mentinem felul de sacrificare si maturare cu care am inceput si care este bun, natural si autentic, vom continua sa luptam pentru o hrana cit mai sanatoasa si naturala produsa de tarani, fara chimicale.
Vrem sa fim sanatosi si sa avem o viata frumoasa si sanatoasa.
Va recomandam carnea de vita maturata de noi, de o foarte buna calitate si la un pret foarte bun.
Zile minunate!
Sorin si familia