Familia Holirca de la Ideciu de Jos

Buna ziua,
Noi suntem Familia Holirca: Claudiu, Anabella, Maria Anastasia si Claudia Andreea.
O educatoare si un brutar harnic… asa a inceput povestea noastra, acum mai bine de 10 ani. Intre timp brutarul harnic (fiu de tarani agricultori) si-a schimbat locul de munca si in poveste au intrat printesele noastre. Pentru ele luptam, muncim si de dorim tot ce este mai bun.
Odata cu sosirea lor in viata noastra stilul nostru de viata s-a schimbat. Am devenit atenti la ce mancam, de unde cumparam, cum pregatim mancarea. Atunci mi-am amintit cum eram noi in copilarie, cum asteptam duminicile in care mama ne facea „ceva bun” cu cata pacere adunam capsunile pentru spuma si coacazele pentru dulceata, iar toamna prune pentru delicioasa coca cu prune. Asa ceva mi-am dorit sa traiasca si fetele mele.
Prajiturile noastre (deoarece am ajutoare de nadejde)  se bazeaza pe tot ce avem mai bun. Oua de casa de la Mama Toie (soacra mea), de la gaini fericite ce isi petrec toata ziua prin curte nestingherite de nimeni, lapte de la vacuta vecinei si nuci din batranul nuc din curte (este cam de odata cu mine). An de an pregatim dulceturi si compoturi. Ce nu avem in livada cumparam de la producatorii din zona, in care avem incredere, asa cum sunt cei de la Dealurile Uilei, din Uila.
In adolescenta am fugit de muncile agricole si m-am refugiat in carti, dar destinul a facut ca „printul pe cal alb“ sa fie un fiu de tarani, un print ce iubeste pamantul si roadele lui, ce ingrijeste animalele cu daruire si pasiune. M-a impresionat gospodaria socrilor mei, a cumnatului, suprafetele cultivate de ei si animalele din gospodarie, ouale gustoase, primite caldute din cuibarul gainilor.
Apartamentul nostru de la etajul 3 nu ne oferea perspective si nici posibilitatea de a oferi fetelor noastre alimentele naturale atat de ravnite de noi, asa ca am luat teren in arenda la 5km de orasul Reghin, in satul Ideciu de Jos. Ne-am cutivat legumele la inceput, evitand pe cat posibil orice fel de stropiri cu insecticide sau pesticide, iar incet incet ne-am tot extins. Carnea o cumparam tot din hypermarket (mai putin cea de porc, deoarece socrii ne cresc in fiecare an un porc).
La prepelite si cresterea lor am ajuns printr-o intamplare fericita….cateva ousoare primate in dar. Fetele au fost incantate, iar noi am inceput sa ne documentam. Vazand multitudinea de elemente nutritive din oua am decis ca vrem sa crestem prepelite.
Claudiu a fost cel care s-a documentat, a citit carti si articole, am cumparat incubatorul si ne-am aruncat cu capul inainte, cum se spune. A fost un drum lung cu suisuri si coborasuri, cu clocitoarea in dormitor si puii intr-o cutie in bucatarie.
Azi ne bucuram de curte si casa, de gospodaria mult ravnita, de iepurii pe care ii crestem pentru carne, cu lucerna produsa de noi (folosim pe teren doar gunoiul de la prepelite), de gainile ce se plimba, asa cum vazusem acum 10 ani in curtea socrilor, nestingherite prin curte. Uneori le mai latra cateii (Blacky, Kitty si Beethoven) sau se sperie de pisici, dar si asa nu uita sa lase cate un ou in cuibar.
Tot ceea ce facem este pentru fetele noastre si pentru noi, cu respect pentru mediu si oameni.
Cutia Taranului a aparut in viata noastra …asa ca toate lucrurile bune…atunci cand nu ne asteptam si cand aveam cea mai mare nevoie. Ne-a adus o licarire de lumina si speranta ca lucrurile se vor schimba in bine si ca munca noastra nu a fost si nu este in zadar.
Va invitam sa gustati din produsele din gospodaria noastra!