De cand am introdus diversele cutii cu carne am fost intrebati de mai multe ori despre siguranta carnii. Este sigura? Sunt animalele testate? Cum este urmarita calitatea si siguranta? Vreau sa ma folsesc de aceasta oportunitate sa raspund la aceasta intrebare pe larg si in spiritul Cutiei Taranului.
Aceste intrebari implica prezumtia ca mancarea reglementata si monitorizata de autoritatile centrale in industria alimentara este sigura. Este acesta intradevar adevarat? As spune ca nu, nu este. Media furnizeaza exemple despre probleme legate de siguranta si sanatatea alimentara, probleme care apar in ciuda reglementarilor.
E nevoie sa facem un pas inapoi si sa ne amintim de ce avem nevoie de reglementari pentru alimente in primul rand. Raspunsul este legat de scara la care se produc alimentele. Este o mare diferenta intre a produce mancare la scara mica in ferma si a produce la scara industriala. In fermele mici exista o relatie directa intre fermieri si ecosistemul care ii sustine: sol, plante apa, animale etc. In productia industriala aceste relatii direct lipsesc. Fermierii sunt inlocuiti de lucratori pe salariul minim, manageri si actionari. In sistemul industrial motivatia este sa maresti profitul print eficientizarea productiei si reducerea costurilor acesteia.
Acum intrebati-va: Acelor muncitori care fac o munca repetitiva, plictisita pentru salariul minim le pasa de calitatea mancarii pe care o produc? Le pasa managerilor si actionarior care cauta maximizarea profitului? Daca ar fi sa ii intrebam probabil ca ar raspunde ca da, le pasa, insa in realitate pur si simplu nu se poate sa le pese. Nu este vina nimanui si nu e vorba ca implica rautate. Stimulentele sistemului industrial implica calitate scazuta si siguranta minima. Mancarea va fi doar atat de buna si atat de sigura cat e necesar sa fie vanduta in timp ce profiturile sunt maximizate. Aceasta este natura „bestiei”.
Acestea sunt motivele pentru care e nevoie de inspectii si reglementari. Ele sunt masuri disciplinare care tine sub control sistemul industrial slab motivat. Insa chiar si reglementarile elaborate si impuse reduc doar probabilitatea aparitiei unor probleme, nu exista garantii cand vine vorba despre siguranta. un lucru este, in mod ironic, garantat: mancarea care rezulta din sistemul industrializat pierde cele mai importante calitati: prospetim, vitalitate si nutrienti. Cu cat mancaera este mai vie si vitala cu atat mai multa viata are in ea. Cu cat are mai multa viata in ea, cu atat este mai perisabila. Pentru sistemul industrial cea mai buna metoda de a asigura siguranta alimentara este sa o sterilieze, sa scoata vitalitatea din ea astfel incat sa poata fi pastrata, transportata si adusa la rafturi. Astfel mancarea a ajuns sa arate bine in loc sa fie buna.
Producatorii de la Cutia Taranului nu sunt producatori industriali. Sunt familii care lucreaza sa creasca si sa pregateasca mancare pentru ele insele si membrii lor. Traiul lor este direct legat de calitatea produselor lor. Sunt motivati intrinsec sa le pese de calitatea produselor proprii. Nu au nevoie de un inspector care se ii supravegheze si sa le reamintesca ca e nevoie sa furnizeze mancare sanatoasa – ei stiu asta cu fiecare fibra a fiintei lor. Cheia pentru mancare buna este mai multa grija, nu mai multe reglementari.
Imi reamintesc in mod constant si as vrea sa va reamintesc si dvoastra sa nu gandim despre Cutia Taranului ca la o alternativa pentru sistemul alimentar industrializat. In loc de asta, ganditi-va la Cutia Taranului ca aliternativa la bunicii si unchii de la tara. Cand ii vizitati, va trimiteau acasa cu plasele pline cu legume, pui proaspat taiati si oua. Erau ei preocupati de reglementari alimentare cand va ofereau in dar fructele muncii lor?
In orice caz, suntem de acord ca atunci cand e vorba de carne, e nevoie de si mai multa grija. Ceea ce sugeram acum producatorilor de carne este:
- Sa imbunatateasca continuu conditiile de crestere, mancare si trei ale animalelor. O viata buna si sanatoatasa pentru animal sunt buni indicatori pentru calitatea si siguranta carnii.
- Sa sacrifice animalele cat mai aproape de livrare astfel incat timpul de pastare sa fie minim (oricum ar fi, proaspata sau inghetata).
- Sa pastreze curatenia si bunele practici de sanitatie atunci cand sacrifica si proceseaza animalele.
- Sa faca testele veterinare pentru animalele mari (precum porci, vitei) si sa faca rezultatele acestor analize disponibile pentru membrii care intreaba despre ele.
- Sa livreze carnea calda (proaspata la taiere) sau inghetata – nimic intre astea. Producatorii nu pot intotdeuna sa mentina acest „standard”, insa in mod constant merg mai aproape de el.
Se poate face ceva in plus?
Probabil. Acesta este momentul in care, dvoastra, ca membri, va intrati in rol. In sistemul industrial nu aveti vreun cuvant, puteti cumpara mancarea sau nu. La Cutia Taranului aveti oportunitatea sa fiti implicati in mod direct. Puteti vizita fermele. Puteti vedea cum sunt crescute si ingrijite animalele. Puteti vedea cum sunt sacrificate si transate animalele. Puteti adresa intrebari si oferi feedback. Puteti (respectuos) oferi idei de imbunatatire. Puteti comunica cu noi (organizatorii) si in viitor planificam sa fie posibil sa comunicati cu alti membri. Daca puteti ajuta un producator sa aduca imbunatatiri vom comunica acele imbunatatiri si altor producatori.
Nu exista garantii, responsabilitatea cade pe noi toti, incuzandu-va pe dvoastra care alegeti sa va alaturati unei cutii. Daca va pasa cu adevarat de calitatea mancarii care va este livrata, Cutia Taranului reprezinta de fapt o oportunitate pentru a face efectiv ceva in legatura cu asta. Va incurajam sa avet grija si sa intrebati despre calitatea produselor pe care le primiti si apoi sa luati decizii informate. Este de asemenea in regula daca nu doriti sa va asumati responsabilitatea, insa nu asteptati ca altcineva sa o faca pentru dvoastra, nimeni nu o poate face. Felul in care va pasa este ceva ce doar dvoastra puteti face.
Ronen