Noi (si producatorii nostri) suntem rugati de multe ori sa facem exceptii. Pot sa am cutia livrata mai rar? Pot sa am mai putini cartofi in cutie? Pot sa nu primesc cutia pentru saptamanile cand sunt in concediu? Pot sa am cutia doar cand o vreau? Raspunsul este NU si dorim sa explicam de ce e asa.
Intelegem de ce membrii cutiilor vor sa aleaga si recunoastem ca este o cerinta rezonabila. Spundand asta insa, o sa te rugam, pe tine ca membru al cutiei, sa pasesti inafara ta si sa te pui in papucii producatorului (promit ca vom reveni la tine).
Fiind producator
Imagineaza-ti ca esti producator de legume si zarzavaturi. Cand esti deja stabilit in asta si bine-organizat (stare la care s-ar putea ajunge in cativa ani!) ajungi sa ai un volum considerabil de munca. Zilele iti sunt pline cu grija pentru plante, plivitul, grija pentru cei care lucreaza in gradina, culesul, impachetarea si livrarea in oras.
Deja, in planificarea rasadurilor si plantare, producatorul ii are pe membrii cutiei in minte. Stiind ca deverveste un numar fix de membrii, producatorul poate sa planifice recolta cu precizie mai mare si sa obtina rezultate mai bune. Pentru producator nu mai exista situatia ca e nevoie sa ghiceasca ce va vinde sau ce nu va vinde in piata. Nu se mai gandeste daca sa cultiva aceasta leguma sau alta, insa se gandeste cum sa alcatuiasca o cutie completa, diversa si folositoare care sa iti hraneasca familia. Ca membru al cutiei, hrana este crescuta pentru tine. Permitand ca toata lumea sa aleaga ce primeste in cutie ar aduce inapoi nesiguranta si risipa.
Acum sa facm zoom pe recoltarea, pregatirea cutiilor si livrare. Daca, de exemplu, ai de pregatit 30 de cutii identice, ajungi sa ai un anumit ritm. Stii ce cantitate e nevoie sa culegi din fiecare leguma, produs. Stii cum sa aranjezi cutiile / pungile. Stii ce vine pe fundul cutiei si ce pui deasupra. Ajungi sa ai o rutina de impachetare care e simpla si repetabila. Pregatesti 30 de cutii in masina, conduci spre oras si la fiecare oprire scoti cate o cutie din masina (nu conteaza care, toate sunt la fel) si o duci familiei – membru.
Acum sa intoducem optiunea de a alege. Inainte de cules, producatorul trebuie sa revizuiasca fiecare produs din lista sa vada cat trebuie sa culeaga pe baza a ce vrea fiecare saptamana asta (se poate schimba in fiecare saptamana). Apoi, cand impacheteaza fiecare cutie, producatorul trebuie sa se asigure ca fiecare membru primeste ce a comandat. Pachetele trebuiesc marcate cu nume. Apoi, cand sa le incarce in masina, producatorul trebuie sa ese gandeasca la ruta sa prin oras si sa incarce in asa fel incat primele cutii de livrat sa fie incarcate ultimele (astfel incat sa poata fi scoase din masina fara a muta alte cutii).
Poti sa observi ca lucrurile devin mult mai complicate, cu mai multe posibilitati pentru greseala. Introducerea optiunii de a alege implica mai multa munca. Cat valoreaza acea munca? Esti dispus(a) sa platesti mai mult pentru acea munca? Esti dispus(a) sa platesti pentru optiunea de a alege? Cat? Daca noi, ca si comunitate, nu dorim si nu suntem capabili sa platim mai mult si continuam sa avem astfel de asteptari de la producatorii nostri, in esenta cerem ca producatorul sa faca si mai mult pentru noi. Acest lucru NU este posibil.
Am vazut producatori acumuland stres sub toate aceste presiuni si vedem asta intamplandu-se chiar acum, cand scriu aceste randuri. De aceea tinem la simplitate, consistenta si continuitate. Nu vedem nici un alt mod de a face posibl pentru tine si familia ta un flux constant de hrana de calitate, locala si accesibila.
Standardele Alimentatiei Industriale
Standardele pentru posibilitatea de alege, varietate, confortul si pretul pe care le asteptam de la hrana au fost stabilite de un sistem industrial de productie, distubitie si marketing al mancarii. Asta primesti cand mergi la supermarketurile ce acapareaza orasele noastre (si gradual si satele). Primesti impachetare, cosuri de cumparaturi, program lung de operare si alei lungi cu rafuturi ghiftuite cu o varietate complesitoare de produse de slaba calitate, fabricate la distante mari prin munca silnica, cu putine consideratie pentru altceva decat pentru profit.
Aceste standarde industriale sunt deja atat de inradacinate in constiinta noastra incat le consideram implicite. N-ar trebui insa… defapt, nu putem sa le consideram asa. Daca facem asta, suntem in esenta de acord cu standardele alimentare industriale si vom ajunge sa depindem de ei sa ne constroleze lantul alimentelor (deoarece nici un poducator mic, local nu le poate indeplini).
Cand lucrez la Cutia Taranului incerc sa ma concentrez pe actiuni constructive si evit sa dau atentie si sa pun energie in defectele sistemului alimentar industrial. Crearea de alternative mai bune pare sa fie mai folositoare si mai placuta decat examinarea a ceea ce este deja defectuos. Oricum, am tinut aproape de mine in ultimele cateva luni doua articole, ambele in engleza si ambele legate de distribuitorii de mancare din SUA. Aceste povesti ne dau o licarire despre cum arata viitorul daca continuam orbeste pe calea productiei de hrana industriala.
Primul articol, Ce s-a imtamplat cand a plecat Walmart descrie un patern recurent, sistemic si intentional in care Walmart deschide si aduce locuri de munca in comunitate si devine un centru comunitar (unde oamenii se intalnesc si se conecteaza). Creaza o dependenta adanca intre el si comunitate, consuma comunitatea si apoi pleaca.
„Au creat un sistem prin care ne-a facut rai, iar apoi ne-au luat chiar si asta.”
Al doilea articol Cum Kirkland Signature devine una dintre cele mai de succes povesti ale Costco descrie cum Costco isi foloseste pozitia de retailer dominant pentru a pune producatorii la colt (si ei, mari producatori, nicidecum ca producatorii de la Cutia Taranului) si ii forteaza ori sa reduca preturile ori sa renunte la colaborare – aceasta este desigur o „poveste de succes” deoarece in final tot ce conteaza este profitabilitatea.
„Kirkland Signature, brand al Costco, provoaca producatori sperand sa obtina sau sa pastreze un loc ravnit in depozit… Costco de multe ori introduce un nou produs Kirkland atunci cand cumparatorii sau executivii cred ca un brand nu se vinde la cel mai mic pret posibil… Inainte de a dezvolta un produs Kirkland, Costco da de obicei sansa furnizorului de brand sa incerce sa creeze o versiune Kirkland, spun executivii companiei.”
Si daca crezi ca asta se intampla numai la Walmart sau Costco (in SUA), uite aici, e present si in Romania – Cum a distrus un supermarket un oras.
Fiind Membru
Asadar, inapoi la tine (cum am promis), la membru. Nu e vorba ca nu vrem sa iti oferim sansa sa alegi; vrem, insa nu credem ca e posibil; nu acum, Daca o cutie contine prea multe produse pentru tine iar noi, de exemplu, iti recomandam sa cauti pe cineva cu care sa o imparti, asta pune responsabilitatea si efortul pe umerii tai. Poti sa simti asta? Cand ceri producatorului sa iti aduca mai putine produse in cutie directionezi acea responsabilitate si efort catre producator. Poti sa simti? Acum, multiplica asta de multe ori… pentru ca precum faci tu, si alti membri vor exceptii. De fiecare data cand tu si altii fac asa, toate se acumuleaza si contribui la un sistem care deja este sub presiune… pana cand ceva crapa si se strica.
Vorbim cu producatorii mult despre asta. Din pacate, se pare ca multi producatori sunt de acord sa ia aceasta presiune suplimentara si vor face asta un un zambet (fals). Fac asta din multe motive. Unii din ei sunt jenati sa iti spuna ceva sau sa spuna „Nu”. Unora le e frica ca te vor pierde ca membru. Oricare ar fi motivul, rezultatul final pentru ca tu nu isi asumi responsabilitatea pentru o parte din efort, ajunge pe umerii lor. Si duc cu ei resentimente, se streseaza si se ingrijoreaza, muncesc din greu, prea din greu si se imbolnavesc… pana cand ceva se strica. Cand se intampla asta, tu, alaturi de toti ceilalti membrii ai cutiei respective nu veti mai primi produse locale, proaspete, livrate la usa.
Poate ca intr-o zi, noi, ca societate, vom deveni mai constienti si vom ajunge sa invatam valoarea producerii de hrana buna. Poate ca va veni o zi in care sa intelegem ca nu exista ceea ce numim mancare ieftina. Poate ca intr-o zi vom realiza ca preturile cu care am ajuns sa ne obisnuim sunt o minciuna pentru ca ele nu includ subventiile ascunse si nu reprezinta costul real al unei nutritii slabe (precum costul serviciilor medicale si medicamentelor necesare sa o complementeze). Poate intr-o zi ne vom reconecta cu rolul pretios pe care mancarea o are in vietile noastre. Poate ca vom aloca resurse pentru producerea de mancare buna, locala, sustenabila. Poate ca vom fi capabili sa folosim acele resurse sa aducem mai mult confort, disponibilitate si alegere. Insa asta nu este locul in care suntem acum.
Pentru acum noi suntem doi facilitatori si cateva familii (productori) care ne dam peste cap sa iti oferim o alternativa in conditii mai putin decat favorabile. Iti cerem sa recunosti si sa imbratisezi faptul ca ai un rol in asta, dincolo de faptul ca oferi banii producatorului, atunci cand primesti cutia. Rolul tau este sa iti dai seama cum sa ocupi confortabil rolul intr-o relatie bazata pe simplitate, consistenta si continuitate. Daca faci un efort vom avea o relatie, altfel, aceasta se va dezintegra.
