Articole

limba: RomanaEnglish

Costul alegerii industriale

Cifrele din aceasta postare despre productia industriala alimentara contra productiei locale la scala mica sunt complementare la discutia despre costul alegerii:

Consumatorii platesc 7,5 miliarde  de dolari anual pentru mancare procesata industrial. Dar, intre o treime si o jumatate din aceasta productie, este pierduta pe calea ei spre consumatori sau spre masa consumatorilor: stricata pe camp sau pe parcursul transportului, respinsa de retaileri din cauza defectelor sau ramase pe farfurie datorita supraservirii.

Pe cealalta parte, gospodariile tarilor membre ale Organizatiei Cooperarii si Dezvoltarii Economice (OECD) consuma aproximativ cu un sfert mai multa mancare decat ar fi necesar, aceasta conducand la obezitate si probleme ale sanatatii.

Valoarea totala a mancarii supraproduse se ridica la 3,8 miliarde de dolari anual, fiind o combinatie dintre valoarea de 2,49 miliarde dolari platita pe mancare irosita si valoarea de 1,26 miliarde de dolari platita pentru supraconsum.

Adunand dauna extinsa asupra mediului inconjurator – incluzand aici infectarea solului si a apei, emisiile de gaze a solariilor- cu impactul asupra sanatatii si asupra societatii, rezulta ca raul provocat de lantul alimentar industrial este de aproximativ 3 miliarde de dolari. (vezi nota 193). Pentru fiecare dolar cheltuit de consumator in supermarket, daunele asupra sanatatii si a asupra mediului costa cu doi dolari in plus.

… de-a lungul ultimului secol, lantul industrial alimentar nu a introdus pentru productie nici o recolta noua sau vreo noua specie de animale domestice, dar a eliminat 75 % din diversitatea genetica a recoltelor, a redus cu o treime numarul speciilor de animale si a redus valoarea nutritionala a recoltei cu aproape 40%.

Lantul alimentar industrial lucreaza cu doar 137 de specii de plante pentru cultivare si cinci specii pricipale de animale… In contrast, reteaua taranilor reproduce si creste 7.000 de specii de plante diferite si 34 de specii diferite de animale.”

Dragi romani, tara voastra este un loc special datorita traditiei rurale consacrate si inca vie. Pastrati-o vie. Cu fiecare ocazie care vi se iveste, acordati prioritate alimentelor locale in locul celor industriale.

 

De Original: lyzadanger Derivative:
Diliffhttps://www.flickr.com/photos/lyza/49545547, CC BY-SA 2.0, Link

 

Traducerea: Larissa Bondan

Cultura de iaurt

„Arheologii cred ca recoltarea mierii de catre oameni a precedat cultivarea solului. … Cand, din greseala sau intentionat, mierea este amestecata cu apa, are loc fermentatia. Cand mierea este pura, actioneaza ca un conservant si inhiba dezvoltarea micro-organismelor. Insa mierea diluata cu apa devine un mediu stimulent pentru drojdiile aero-purtate sa se aseze pe suprafata lichidului, sa se hraneasca acolo si sa se reproduca exponential, creand bule „vii”. In scurt timp, apa-cu-miere devine hidromel, zaharurile sale fiind transformate in alcool si dioxid de carbon prin actiunea micro-organismelor invisibile ochiului uman.

… Poate fi considerat strămoșul tuturor băuturilor fermentate. Producția de hidromel nu necesită foc și, probabil, a făcut parte din viața umană chiar mai mult decât focul controlat. Imaginați-vă minunea și uimirea pe care strămoșii noștri le-au simțit când au întâlnit întâi fermentarea apei de miere în scorbura unui copac. S-au speriat de felul in care facea bule? Sau erau doar curiosi? Odată ce au gustat, trebuie să le fi plăcut și să fi baut mai mult. Apoi au început să experimenteze o senzație ușoară de ameteala. Cu siguranță un spirit divin le-a daruit această substanță și starea pe care le-a indus-o.

Învățarea tehnicilor de fermentare a alcoolului și, prin urmare, introducerea unor stări sacre ale conștiinței modificate este o caracteristică definitorie a culturii umane, făcută posibilă de ciclurile de viață ale umilelor culturil de drojdie.

… producerea hidromelurilor marchează trecerea omenirii de la natură la cultură „.

extras din cartea „Fermentatia Salbatica” (engleza: „Wild Fermentation”) de Sandor Ellix Katz.

Dacă înveți să recunoști, fermentația este peste tot. Este omniprezenta pe masa de iarna a romanilor: in varza si muraturile fermentate, bors, branza si chefir si multe altor produse lactate, painea de casa cu maia, bere, vin, sos de soia si miso, ceai, cafea, cacao, otet… atat de multe produse din alimentatia noastra sunt produsul fermentatie. Azi vreau să împărtășesc cu voi o poveste despre iaurt.

Cu mai bine de un în urmă, Iulia a aflat de la Madalin (producător de langa București) despre succesul lui în prepararea iaurtului – toti membrii cutiei lor il laudau. Apoi Iulia a organizat o tele-conferinta în care Madalin a împărtășit experieta lui cu alți câțiva producători interesați de la Cutia Taranului. Familia Horvath, din Cluj, a fost, de asemenea, in apel. Recent, de vreo cateva luni deja, membrii lor se bucură de surpriza unei sticle de iaurt în cutiile ce le primesc.

Cu câteva zile în urmă, Iulia sa întors din Cluj cu iaurt primit de la familia Horvath. Este delicios! Are o consistență buna, cremoasa și o aromă delicată care se amestecă minunat cu salata de fructe in care Iulia l-a adăugat. O sticlă de iaurt a fost suficientă pentru cele două porțiii ale noastre, dar apoi a dispărut … și am vrut mai mult. Sincer sa fiu, am avut o altă sticlă, dar când spun că vreau mai mult, am vrut să spun că vreau sa fie disponibil pentru noi tot timpul.

Primul gând care mi-a venit în minte a fost din vechea mea mentalitate industrială: „Cum poate familia Horvath să crească producția și să facă mai mult?” Apoi mi-am dat seama că datorită naturii fermentației nu au nevoie. Putem face atat de multă iaurt cat ne dorim!

Declaratie: Instrucțiunile atat-de-simple funcționează atat-de-bine cu produse „vii” create în mod natural. Aceste instrucțiuni pot să nu fie aplicabile produselor fabricate industrial, fără viață, cumpărate în magazine.

Pentru a face iaurt tot ce aveți nevoie puțin iaurt (ca si starter) și lapte proaspăt crud (laptele livrat de familia Horvath este crud). Tot ce e nevoie să faceți este să adăugați puțin iaurt la lapte proaspăt crud, plasați-l într-un loc cald (~ 20 C,  va funcționa si la o temperatură mai scăzută, dar va dura mai mult) și… așteptați (amestecand din cand in cand)! În 24 de ore consistența se va schimba. Este gata când (nu trebuie să va uițati la ceas) ajunge la consistența și aroma pe care vi le doriti. Când este gata, retineți un pic de iaurt și adăugați-l în alta tura de lapte crud. Asa deveniti un producător independent de iaurt.

Nu avem nevoie de o mare producție industrială de alimente care necesită reglementări stricte pentru a ne furniza alimente de calitate scăzută. Avem nevoie de o mulțime de mici producători care se îngrijesc profund de produsele lor și de clienții lor, deoarece viața lor depinde de asta. Poate exista o modalitate mai bună de a încorpora această viziune, decat când fiecare familie devine producător propriu?!

Asta atinge, de asemenea, si tema noastră recentă, cea a costului alegerilor. Într-o mentalitate industrială, sarcina de producție revine în mod automat producătorului. Să presupunem că toți am vrut să avem mai mult iaurt. Asta ar însemna că familia Horvath ar trebui să cumpere containere de fermentație mari, suficient pentru a putea produce numeroase loturi de iaurt pentru o aprovizionare constantă. Ar fi nevoie să aranjeze un spațiu cald dedicat pentru a le pregati pe toate. Ar trebui să le sterilizeze între utilizări. Ar trebui să se ocupe de noua „linie de producție”. Ar trebui să cumpere și să ambaleze mai multe sticle (creând mai multe deșeuri). Ar trebui să finanțeze toate aceste instrumente suplimentare, spațiu și efort și toate acestea ar avea ca rezultat, cel mult, o diferență marginală a venitului lor.

Cu iaurtul avem o oportunitate minunata de a experimenta ceva ce nu adesea ajungem sa traim, ca si oraseni. Nu este necesar ca toți să fim de acord să devenim consumatori de iaurt. Putem deveni toți producători pentru tot ce vrem să consumăm. Această sticlă mică de iaurt este, dacă vrem să fie, mult mai mult decât un produs, este o sămânță pentru noi sa o plantam și ingrijim în casa noastra, în viața noastra. Este un profesor, dacă vrem să fie, a unui profund înțeles a ceea ce numim cultura.

 

tradus si adaptat de Iulia

Costul alegerilor

Noi (si producatorii nostri) suntem rugati de multe ori sa facem exceptii. Pot sa am cutia livrata mai rar? Pot sa am mai putini cartofi in cutie? Pot sa nu primesc cutia pentru saptamanile cand sunt in concediu? Pot sa am cutia doar cand o vreau? Raspunsul este NU si dorim sa explicam de ce e asa.

Intelegem de ce membrii cutiilor vor sa aleaga si recunoastem ca este o cerinta rezonabila. Spundand asta insa, o sa te rugam, pe tine ca membru al cutiei, sa pasesti inafara ta si sa te pui in papucii producatorului (promit ca vom reveni la tine).

 

Fiind producator

Imagineaza-ti ca esti producator de legume si zarzavaturi. Cand esti deja stabilit in asta si bine-organizat (stare la care s-ar putea ajunge in cativa ani!) ajungi sa ai un volum considerabil de munca. Zilele iti sunt pline cu grija pentru plante, plivitul, grija pentru cei care lucreaza in gradina, culesul, impachetarea si livrarea in oras.

Deja, in planificarea rasadurilor si plantare, producatorul ii are pe membrii cutiei in minte. Stiind ca deverveste un numar fix de membrii, producatorul poate sa planifice recolta cu precizie mai mare si sa obtina rezultate mai bune. Pentru producator nu mai exista situatia ca e nevoie sa ghiceasca ce va vinde sau ce nu va vinde in piata. Nu se mai gandeste daca sa cultiva aceasta leguma sau alta, insa se gandeste cum sa alcatuiasca o cutie completa, diversa si folositoare care sa iti hraneasca familia. Ca membru al cutiei, hrana este crescuta pentru tine. Permitand ca toata lumea sa aleaga ce primeste in cutie ar aduce inapoi nesiguranta si risipa.

Acum sa facm zoom pe recoltarea, pregatirea cutiilor si livrare. Daca, de exemplu, ai de pregatit 30 de cutii identice, ajungi sa ai un anumit ritm. Stii ce cantitate e nevoie sa culegi din fiecare leguma, produs. Stii cum sa aranjezi cutiile / pungile. Stii ce vine pe fundul cutiei si ce pui deasupra. Ajungi sa ai o rutina de impachetare care e simpla si repetabila. Pregatesti 30 de cutii in masina, conduci spre oras si la fiecare oprire scoti cate o cutie din masina (nu conteaza care, toate sunt la fel) si o duci familiei – membru.

Acum sa intoducem optiunea de a alege. Inainte de cules, producatorul trebuie sa revizuiasca fiecare produs din lista sa vada cat trebuie sa culeaga pe baza a ce vrea fiecare saptamana asta (se poate schimba in fiecare saptamana). Apoi, cand impacheteaza fiecare cutie, producatorul trebuie sa se asigure ca fiecare membru primeste ce a comandat. Pachetele trebuiesc marcate cu nume. Apoi, cand sa le incarce in masina, producatorul trebuie sa ese gandeasca la ruta sa prin oras si sa incarce in asa fel incat primele cutii de livrat sa fie incarcate ultimele (astfel incat sa poata fi scoase din masina fara a muta alte cutii).

Poti sa observi ca lucrurile devin mult mai complicate, cu mai multe posibilitati pentru greseala. Introducerea optiunii de a alege implica mai multa munca. Cat valoreaza acea munca? Esti dispus(a) sa platesti mai mult pentru acea munca? Esti dispus(a) sa platesti pentru optiunea de a alege? Cat? Daca noi, ca si comunitate, nu dorim si nu suntem capabili sa platim mai mult si continuam sa avem astfel de asteptari de la producatorii nostri, in esenta cerem ca producatorul sa faca si mai mult pentru noi. Acest lucru NU este posibil.

Am vazut producatori acumuland stres sub toate aceste presiuni si vedem asta intamplandu-se chiar acum, cand scriu aceste randuri. De aceea tinem la simplitate, consistenta si continuitate. Nu vedem nici un alt mod de a face posibl pentru tine si familia ta un flux constant de hrana de calitate, locala si accesibila.

 

Standardele Alimentatiei Industriale

Standardele pentru posibilitatea de alege, varietate, confortul si pretul pe care le asteptam de la hrana au fost stabilite de un sistem industrial de productie, distubitie si marketing al mancarii. Asta primesti cand mergi la supermarketurile ce acapareaza orasele noastre (si gradual si satele). Primesti impachetare, cosuri de cumparaturi, program lung de operare si alei lungi cu rafuturi ghiftuite cu o varietate complesitoare de produse de slaba calitate, fabricate la distante mari prin munca silnica, cu putine consideratie pentru altceva decat pentru profit.

Aceste standarde industriale sunt deja atat de inradacinate in constiinta noastra incat le consideram implicite. N-ar trebui insa… defapt, nu putem sa le consideram asa. Daca facem asta, suntem in esenta de acord cu standardele alimentare industriale si vom ajunge sa depindem de ei sa ne constroleze lantul alimentelor (deoarece nici un poducator mic, local nu le poate indeplini).

Cand lucrez la Cutia Taranului incerc sa ma concentrez pe actiuni constructive si evit sa dau atentie si sa pun energie in defectele sistemului alimentar industrial. Crearea de alternative mai bune pare sa fie mai folositoare si mai placuta decat examinarea a ceea ce este deja defectuos. Oricum, am tinut aproape de mine in ultimele cateva luni doua articole, ambele in engleza si ambele legate de distribuitorii de mancare din SUA. Aceste povesti ne dau o licarire despre cum arata viitorul daca continuam orbeste pe calea productiei de hrana industriala.

Primul articol, Ce s-a imtamplat cand a plecat Walmart descrie un patern recurent, sistemic si intentional in care Walmart deschide si aduce locuri de munca in comunitate si devine un centru comunitar (unde oamenii se intalnesc si se conecteaza). Creaza o dependenta adanca intre el si comunitate, consuma comunitatea si apoi pleaca.

„Au creat un sistem prin care ne-a facut rai, iar apoi ne-au luat chiar si asta.”

Al doilea articol Cum Kirkland Signature devine una dintre cele mai de succes povesti ale Costco descrie cum Costco isi foloseste pozitia de retailer dominant pentru a pune producatorii la colt (si ei, mari producatori, nicidecum ca producatorii de la Cutia Taranului) si ii forteaza ori sa reduca preturile ori sa renunte la colaborare – aceasta este desigur o „poveste de succes” deoarece in final tot ce conteaza este profitabilitatea.

„Kirkland Signature, brand al Costco, provoaca producatori sperand sa obtina sau sa pastreze un loc ravnit in depozit… Costco de multe ori introduce un nou produs Kirkland atunci cand cumparatorii sau executivii cred ca un brand nu se vinde la cel mai mic pret posibil… Inainte de a dezvolta un produs Kirkland, Costco da de obicei sansa furnizorului de brand sa incerce sa creeze o versiune Kirkland, spun executivii companiei.”

Si daca crezi ca asta se intampla numai la Walmart sau Costco (in SUA), uite aici, e present si in Romania – Cum a distrus un supermarket un oras.

 

Fiind Membru

Asadar, inapoi la tine (cum am promis), la membru. Nu e vorba ca nu vrem sa iti oferim sansa sa alegi; vrem, insa nu credem ca e posibil; nu acum, Daca o cutie contine prea multe produse pentru tine iar noi, de exemplu, iti recomandam sa cauti pe cineva cu care sa o imparti, asta pune responsabilitatea si efortul pe umerii tai. Poti sa simti asta? Cand ceri producatorului sa iti aduca mai putine produse in cutie directionezi acea responsabilitate si efort catre producator. Poti sa simti? Acum, multiplica asta de multe ori… pentru ca precum faci tu, si alti membri vor exceptii. De fiecare data cand tu si altii fac asa, toate se acumuleaza si contribui la un sistem care deja este sub presiune… pana cand ceva crapa si se strica.

Vorbim cu producatorii mult despre asta. Din pacate, se pare ca multi producatori sunt de acord sa ia aceasta presiune suplimentara si vor face asta un un zambet (fals). Fac asta din multe motive. Unii din ei sunt jenati sa iti spuna ceva sau sa spuna „Nu”. Unora le e frica ca te vor pierde ca membru. Oricare ar fi motivul, rezultatul final pentru ca tu nu isi asumi responsabilitatea pentru o parte din efort, ajunge pe umerii lor. Si duc cu ei resentimente, se streseaza si se ingrijoreaza, muncesc din greu, prea din greu si se imbolnavesc… pana cand ceva se strica. Cand se intampla asta, tu, alaturi de toti ceilalti membrii ai cutiei respective nu veti mai primi produse locale, proaspete, livrate la usa.

Poate ca intr-o zi, noi, ca societate, vom deveni mai constienti si vom ajunge sa invatam valoarea producerii de hrana buna. Poate ca va veni o zi in care sa intelegem ca nu exista ceea ce numim mancare ieftina. Poate ca intr-o zi vom realiza ca preturile cu care am ajuns sa ne obisnuim sunt o minciuna pentru ca ele nu includ subventiile ascunse si nu reprezinta costul real al unei nutritii slabe (precum costul serviciilor medicale si medicamentelor necesare sa o complementeze). Poate intr-o zi ne vom reconecta cu rolul pretios pe care mancarea o are in vietile noastre. Poate ca vom aloca resurse pentru producerea de mancare buna, locala, sustenabila. Poate ca vom fi capabili sa folosim acele resurse sa aducem mai mult confort, disponibilitate si alegere. Insa asta nu este locul in care suntem acum.

Pentru acum noi suntem doi facilitatori si cateva familii (productori) care ne dam peste cap sa iti oferim o alternativa in conditii mai putin decat favorabile. Iti cerem sa recunosti si sa imbratisezi faptul ca ai un rol in asta, dincolo de faptul ca oferi banii producatorului, atunci cand primesti cutia. Rolul tau este sa iti dai seama cum sa ocupi confortabil rolul intr-o relatie bazata pe simplitate, consistenta si continuitate. Daca faci un efort vom avea o relatie, altfel, aceasta se va dezintegra.

Un pic mai mult despre maturarea carnii de vita

Mai multi prieteni ne-au intrebat ce inseamna maturarea carnii de vita si care este varsta animalelor sacrificate.

Gasiti primele informatii despre maturarea carnii de vita si felul in care ferma de la Racovita o face chiar in descrierea lor.

Noi sacrificam taurasi sub doi ani dar tocmai aici sta secretul maturari, nu prea are importanta varsta ci procesul de maturare in functie de diferite criteri.

Sorin Popa de la Ferma de vaci de la Racovita

El Capricho este numele fermei în care se spune că se produce cea mai bună carne de vită din lume, denumită de spanioli buey. Cel care deține afacerea localizată în satul spaniol Jimenez de Jamuz, Jose Gordon, se ocupă cu creștere animalelor de peste 30 de ani și a reușit să se impună pe piața internațională cu ajutorul unei tehnici atent studiate și printr-o maturare pe termen lung a fiecărei bucăți de carne.

Vacile în care a investit Gordon sunt din rase locale mai puțin cunoscute, ceea ce atrage și mai mult atenție asupra fermei spaniole. Astfel, fermierul crește Rubia Gallega (Galician Red – engl., Roșie de Galicia – trad. rom.), o rasă de taurine specifică regiunii Galicia din nordul Spaniei. În completare, rasa Sayaguesa, cunoscută și ca vaca Zamorana după numele comunității spaniole Zamora.

În loc să sacrifice vițeii la vârste fragede, fermierul spaniol și-a format singur un ritual, astfel că animalele ajung la abator chiar și la venerabilele vârste de 15 ani.

”Vârsta de sacrificare nu are nici o legătura cu greutate, ci totul se vede, se simte. Există un anumit moment în viața taurinelor când ating nivelul perfect de grăsime, de forță. Atunci se face sacrificare. Două-trei săptămâni mai târziu, este tardiv. Fiecare animal are propriul său ceas biologic”, le-a explicat Jose Gordon jurnaliștilor britanici ajunși recent la ferma sa din Jimenes de Jamuz. De altfel, ziariștii au fost uimiți să guste o friptură pregătită dintr-un taur sacrificat la vârsta de 13 ani, o carne foarte fragedă și cu un gust autentic de…sălbatic.

Savoarea cărnii din ferma spaniolă este completată de faptul că, după sacrificare, hălcile sunt păstrate pentru maturare într-un beci cu climă controlată. Vita se ține, în medie, 90 de zile pentru o intensificare a aromei, dar crescătorul recunoaște că are bucăți de carne pe care le are la păstrare de peste 10 ani.

Ferma lui Jose Gordon este completată de un restaurant unde se servește cea mai bună carne de vită din lume, iar în perioada 19-20 septembrie, delicatesa va putea fi testată și în Londra, la un târg dedicat cărnii și produselor din carne, denumite Meatopia.

Sursa: Agrointel

Daca aveti alte intrebari legate de maturare

Sa pastram hrana vie

Cand am intrat prima oara in contact cu familia Crisan erau in proces de resatrangere a fermei. Au vandut o mare parte din oile ce le aveau si aveau mari probleme sa vanda carnea de porc. In plus fata de ferma, aveau o florarie in oras care le complementa veniturile. Acum familia ofera trei tipuri diferite de cutii lunar care ajung la zeci de familii in Cluj.

Ieri Paul Boros a facut prima sa livrare saptamanala, in Cluj. Paul este pasionat de permacultura si singur a creat cea mai colorata si diversa cutie cu legume din cate am vazut la Cutia Taranului. Cand am inceput discutiile cu el ne-a impartasit ca era pe punctul sa plece din Romania pentru ca nu gasea o cale de a transforma pasiunea sa intr-un mod de trai. Cutia Taranului era ultima incercare, inainte sa plece.

In primavara am fost in legatura cu un potential nou producator de langa Iasi cu o poveste similara, a renuntat sa stea acasa si era aproape sa plece sa lucreze in alta tara. Cateva zile mai tarziu (nu am lansat cutie, eram in discutii) era deja plecata in Germania la munca.

Ieri Iulia a aflat povestea Irinei Toma care cultiva mure in mod organic si ne spune despre cum este presata de cumparatorii la scara mare sa isi vanda produsele pentru un pret de nimic, astfel incat ei sa le poata revinde cu pana la de 3 ori mai scumpe catre marile magazine. Acestea le vor ambala frumos cu etichete „organic” si le vor vinde de doua ori mai scump, de cele mai multe ori in alte tari.

Vrem sa stiti ca atunci cand va alaturati unei cutii, chiar va alaturati unei cutii; incluzand angajamentul si resonsabilitatea care vine cu primirea regulata (saptamanala, lunara, o data la 4-6 saptamani etc.) si mentinerea relatiei cu producatorul pentru ani; cand faceti asta intoarceti fortele care erodeaza si scad abilitatea noastra de a ne hrani sanatos. Poate ca pentru dvoastra nu pare sa fie asa, ca membru individual la o cutie. Dar cand ne uitam la dvoastra impreuna, ca intreg, asta este ceea ce se intampla.

Cand va alaturati unei cutii alegeti sa pastrati vie productia locala de hrana. Cand v-ati alaturat cutiilor familiei Crisan familiei Crisan, le-ati schimbat viata si ferma. Cand v-ati alaturat cutiei lui Paul i-ati transmis practic „apreciem pasiunea ta si hrana de la tine, te rugam, ramai”.

Pentru noi aceasta este o amintire vie că avem atât de multă putere potențială în mâinile noastre pentru a modela lumea in care traim in lumea mai frumoasa pe care inimile noastre o stiu ca este posibila.

Inregistrarea la cutie ia un pic mai mult

Recent am introdus doua schimbari in procesul de inregistrare la cutii. In trecut tot ce aveati de facut era sa completati un scurt formular. Cele doua schimbari care au aparut sunt:

  1. INAINTE de a completa formularul scurt va invitam sa cititi un fel de intelegere, o „declaratie de intentie”,
  2. DUPA ce completati (tot scrutul) formularul de inregistrare si trimiteti datele va trimitem un email care contine un link pentru confirmarea cererii de inregistrare.

Emailul de confirmare dupa inregistrarea este o tehnicalitate care ar fi trebuit sa existe de la inceputul proiectului, insa nu am avut la dispozitie instrumentele tehnice sa o facem. Acum le avem. Insa este mai mult decat o tehnicalitate. Prin aceasta, dvoastra, membri nostri si noi, agream sa deschidem un canal de comunicare intre noi. In acest moment comunicarea dintre noi este minimala si de cele mai multe ori legata de coordonarea cu producatorii. Insa din ce in ce mai multe nevoi de comunicare apar, facand necesar un canal de comunicare deschis. Simplu spus, nu vrem sa va aflati in situatia in care o decizie ce va afecteaza a fost luata, legata de Cutia Taranului, fara ca dvoastra sa stiti (si in viitor, speram, fara sa participati in ea).

Declaratia de intentie este o schimbare mai constienta si intentionata. Observam procesele din interiorul si in jurul Cutiei Taranului de ani buni deja. Am asistat la procese care sunt bune pentru Cutia Taranului (si pentru toti cei implicati in ele). Am observat de asemenea procese care sunt nepotrivite. Aceasta „intelegere” este o expresie a ceea ce am invatat. Va ia cateva minute sa o cititi. Citindu-o, speram, va crea o mai buna intelegere a ceea ce este si ce vrea sa devina Cutia Taranului si care este partea dvoastra in acest proces. Face invitatia noastra catre dvoastra si decizia dvoastra de a va alatura noua mai clara si intentionata.

Acesta este un moment bun pentru membrii vechi ai cutiilor (care nu au avut sansa sa vada declaratia) sa vada cu ce intanesc acum noii membri – iat-o mai jos. Declaratia poate sa aiba clauze aditionale specifice fiecarei cutii.

Declaratia de intentii

1: Ce este aceasta?

Prin aceasta declaratie intentionam sa ne asiguram ca Cutia Taranului este potrivita pentru dvoastra si ca dvoastra va potriviti cu Cutia Taranului. Este o incercare de a crea o intelegere comuna si o aliniere a dorintelor noastre si dvoastra.

Aceasta va lua cateva minute din timpul dvoastra.

2: Ce este Cutia Taranului?

Cutia Taranului ofera acces la hrana buna si locala, punandu-va in legatura cu producatori care pot sa va ofere o „cutie”. Cutia e astfel alcatuita incat sa puna la dispozitie o varietate de produse de calitate pentru dvoastra si familia dvoastra.

Cutiile au pret si continut fix (nu puteti alege continutul cutiei), insa continutul se schimba in functie de sezoanele anului. Pe langa cutiile de baza, unii producatori va pun la dispozitie produse suplimentare pe care le puteti comanda si primi alaturi de cutia dvoastra.

Cutiile sunt livrate de catre producator direct la usa dvoastra. Unele cutii sunt cu livrare saptamanale, altele se livreaza lunar sau o data la cateva saptamani. Exista si cutii create pentru sarbatori speciale si sunt livrate o data pe an.

Cand va alaturati unei cutii intrati intr-o relatie pe termen lung cu un producator. Cutia Taranului nu este locul unde sa cumparati hrana o singura data.

3: Relatia

Cutia Taranului reintroduce relatia in circuitul hranei dvoastra. Relatiile iau timp pentru a se forma. Speranta noastra este ca dvoastra sa va bucurati de cutia pe care o primiti si sa alegeti sa fiti alaturi de producatorul ei pentru o perioada lunga.

Relatia este ceva ce nu exista cand faceti cumparaturi in lanturile de hypermarketuri. Nu stiti cine detine magazinul, nu stiti cine pune produsele pe rafturi, nu stiti cine produce mancarea, nu stiti cine e persoana de la caserie.  Nu stiti, nu va doriti sa stiti si probabil nu vreti sa stiti.

Cand va alaturati Cutiei Taranului ajungeti sa cunoasteti producatorul si speram ca ajungeti sa faceti parte din familia lor extinsa. Aceeasi oameni care produc mancare o livreaza direct catre dvoastra. Puteti vorbi cu dumnealor.  Puteti adresa intrebari. Puteti sa le spuneti ce simtiti in legatura cu cutia, produsele, relatia dvoastra. Aveti posibilitatea sa relationati.

Cand ei, producatorii descopera un nou produs dvoastra de asemenea veti descoperi acest nou produs in cutie. Cand ei traiesc abundenta si dvoastra veti experimenta abundenta (cand, de exemplu, Natura le ofera multe vinete, in abundenta, dvoastra de asemenea veti avea multime de vinete). Cand ei experimenteaza greutati veti simti si dvoastra asta (cand, de exemplu, o furtuna cu gheata distruge rosiile in gradina, in cutia dvoastra vor fi mai putine rosii sau deloc).

Producatorilor din Cutia Taranului se ingrijesc de dvoastra si ei va vor oferi sansa ca si dvoastra sa va ingrijiti de dansii.

4: Grija

Credem ca grija este ingredientul fundamental in Cutia Taranului.

Noi ne ingrijim de producatorii pe care ii facem disponibili pentru dvoastra. Producatorii nostri au grija de munca lor si de relatia cu sistemul ecologic care ii sustine (sol, apa, animale, etc.)

Ne ingrijim de dvoastra. Producatorii nostri se ingrijesc de dvoastra.

Piesa care completeaza puzzleul sunteti dvoastra, membrul cutiei. Fiecare interactiune cu producatorul este o oportunitate de a fi cu grija: cand primiti cutia, cand platiti pentru aceasta, cand oferiti feedback, chiar si cand renuntati la cutie (din orice motiv). Fiecare interactiune poate fi plina de grija sau fara grija.

Credem ca este imposibil sa avem hrana buna fara sa avem grija. Asadar, va cerem sa va ingrijiti, sa va pese si dvoastra.

5: Cand va alaturati unei cutii

Am facut sa fie simplu si direct sa va alaturati unei cutii. De indata ce ati terminat sa cititi aceasta declaratie de intentii va vom ruga sa completati un scurt formular cu informatiile dvoastra de contact. Cand trimiteti formularul completat, informatiile vor ajunge automat la producator si acesta va va contacta telefonic pentru a va saluta si a confirma cererea dvoastra de inscriere.

Puteti sa va alaturati la mai mult de o cutie. In fapt, o parte din membrii nostri s-au alaturat la mai multe cutii pentru a acoperi mare parte din nevoile de hrana ale familiilor lor (de exemplu: legume, carne si produse lactate).

Va rugam sa va reamintiti ca intrati intr-o relatie. Aceasta relatie nu este de tipul „cumpar o singura data”.

6: Cand sunteti membru al unei cutii

Bucurati-va de hrana proaspata si locala! Producatorul dvoastra si noi, organizatorii proiectului, incercam sa cream o experienta placuta pentru dvoastra.

Incercati si dvoastra sa creati o experienta placuta pentru producatorul dvoastra. Fiti acolo pentru livrare cand ati agreat sa fiti acolo, la timp, pentru a primi cutia. Pentru producator, livrarea este o mare parte din munca. Va rugam sa incercati sa faceti ce tine de dvoastra pentru a usura munca lor. Aveti la indemana bani potriviti pentru a plati cutia. Daca apreciati ce primiti si cum primiti, recompensati-ii cu un zambet, lasati sa se vada aprecierea dvoastra, poate ii si imbratisati uneori.

Daca viata pune la dispozitie anumite provocari (dupa cum se intampla de obicei) care va impiedica sa primiti cutia, va rugam comunicati cu producatorul dvoastra. Faceti asta cat mai curand posibil, cat de clar puteti si cu consideratie fata de modul in care influentati viata producatorului.

Cand va alaturati unei cutii, hrana este crescuta si produsa pentru dvoastra. Producatorul planifica productia pentru a acoperi nevoile pentru un numar limitat de membri, incluzandu-va si pe dvoastra. Va rugam sa  va asumati responsabilitatea pentru schimbul in bani pe care il faceti cu producatorul dvoastra. Daca nu puteti primi cutia la o livrare, va rugam sa fiti constienti de implicatiile pentru producatorul dvoastra si sa actionati cu grija si responsabilitate.

7: Renunarea la cutie

Puteti sa renuntati la o cutie oricand.

Cand apare acest moment transmiteti pur si simplu acest lucru producatorului dvoastra. Daca e posibil, va rugam sa le oferiti feedback si sa impartasiti cu dansii motivele pentru care renuntati. Feedbackul dvoastra poate fi de ajutor si ne ajuta sa devenim mai buni.

Lover Earth: Sa Vorbim despre Bani

Haideti sa vorbim despre bani in cadrul comunitatii Cutia Taranului. Cea mai evidenta manifestare a acestui subiect find pretul cutiilor. Cred ca preturile nu sunt bune, ar trebui sa fie mai mari. Totusi noi, aici la Cutia Taranului, nu stabilim preturile si nici nu dorim asta. Cand producatorii se alatura proiectului ii ajutam sa gaseasca un pret potrivit cutiei lor. In spiritul acestui sprijin, ne dorim sa va indrumam pe dvoastra, membrii Cutiei Taranului, impreuna cu producatorii, inspre o conversatie despre bani si preturi. Se poate ca va dura ceva si o sa fie nevoie de ranbdare pentru a face din aceasta conversatie una cu inteles si buna, asa ca, va rugam, aveti rabdare cu noi.

Inainte sa ne aruncam in acest procest vreau sa incerc sa creez un context, un fel de far al carui lumina sa o putem cauta atunci cand ne pierdem in conversatii posibil complicate. As vrea sa vorbesc despre Lover Earth*.

In cartea sa Economia Sacra, Charles Eisenstein vorbeste despre metafora Mama Pamant (engleza „Mother Earth”). El puncteaza ca este o metafora omniprezenta ce se gaseste in aproape oriunde pe planeta, pe toate continentele, limbile, culturile, societatile dezvoltate, comunitatile native. Exista referinte la Mama Pamant peste tot.

Eisenstein pune lumina pe cuvantul „Mama” si implicatiile sale. Cuvantul „Mama” vorbeste despre o relatie cu un copil. Orice are nevoie copilul, mama este acolo sa puna la dispozitie. Este o relatie in care ceea ce se ofera pleaca de la mama spre copil. Este o relatie in care primitul pare sa fie evident… orice are nevoie copilul apare in mod miraculos. Este de asemenea o buna descriere a relatiei dintre fiintele umane si sistemul ecologic planetar, relatie care inca nu este matura. Orice dorim de la planeta luam, cu putina consideratie pentru eforturile necesare pentru a produce ceea ce avem nevoie sau pentru consecintele pentru a produce acele resurse. Este intr-adevar o relatie materna.

Eisenstein se intreaba apoi cum ar fi daca ceea observam acum la scara planetara este cresterea omenirii? Cum ar fi daca omenirea in sfarsit termina cu rebeliunea adolescentei si se maturizeaza catre perioada de adult, perioada care aduce cu ea relatii mai profunde? Cum ar fi daca ne-am concentra abliltatile si instrumentele aproape magice pe care le-am dobandit in perioada de crestere, si intram intr-o relatie noua cu planeta? Aceasta relatie ar fi mai putin uni-directionala si mai mult mutuala. Planeta ar avea grija de noi si noi am avea grija de planeta. Nu am mai tratat-o ca pe o mama, ci mai mult ca pe o iubita. Iubita Pamant  (engleza „Lover Earth”).

Cuvantul „taran” in limba romana inseamna literal „om al pamantului”. Producatorii de la Cutia Taranului sunt tarani, oameni ai pamantului. Ei traiesc pe (fizic) si din (isi furnizeaza cele necesare) pamant. Colaborarea lor cu pamantul rezulta in ceea ce va hraneste pe dvoastra, membrii. Ei sunt reprezentantii directi ai formarii relatiei cu pamantul. Ei sunt partenerii-iubitori si Iubitei Pamant (engleza „Lover Earth”).

In acest context va invit pe dvoastra, membrii nostri, sa reflectati despre partea dvoastra in Cutia Taranului si felul in care participarea dvoastra afecteaza producatorii. Sa aveti o relatie directa cu starea lor de bine. Starea lor de bine, bunastarea lor afecteaza direct abilitatea lor de a relationa cu si a fi parteneri pentru Iubita Pamant (Lover Earth). Ce rol joaca banii in aceasta relatie?

  • Ce face ca un pret sa fie bun?
  • Cum puteti spune ca pretul cutiei (cutiilor) dvoastra este unul corect?
  • Este pretul pe care il platiti acum unul bun, corect?

Va rog, daca va pasa, sa participati in conversatie: impartasiti gandurile si sentimentele dvoastra cu noi si cu alti membri ai Cutiei Taranului, aici mai jos, in comentarii.

 

*Nota Iulia, la treducerea din engleza in romana: am incercat sa traduc „Lover Earth”, in limba romana ar fi „Iubita Pamant”, care poate suna ciudat in limba romana, sau „Iubita Natura”, in loc de Mother Earth / Mama Natura / Pamant – asadar am lasat „Lover Earth” mai sus.

Despre Lista de Asteptare

Cand am pornit proiectul Cutia Taranului (~5 ani in urma) aveam un simplu website cu un singur producator. Nu stim daca o sa functioneze, daca oamenii vor raspunde la o vaga invitatie precum „legume proaspete pentru o familie de 3-4 persoane”. Oamenii au raspuns si cutia s-a ocupat foarte repede. In cateva zile cutia era plina si inca era multa lume interesata.

Proiectul incepea doar si noi nu aveam nici un instrument informational (gestionam manual o lista de membri intr-un tabel). Nu doream sa ne asumam in plus responsabilitatea administrativa de a gestiona o lista de asteptare. Le raspundeam oamenilor sugerandule sa stea aproape, sa urmareasca site-ul nostru si pagina de Facebook unde anuntam cand si la cine sunt locuri disponibile.

Nu eram pregatiti de raspunsul pe care l-am primit. Am inceput sa primim emailuri de la oameni care practic de implorau sa ii adaugam pe o lista de asteptare. Asadar, cand am ajuns sa construim sistemul informatic care sa sustina proiectul, am adaugat o lista de asteptare. De atunci, acea lista pentru care nu am vrut sa fim responsabili, a crescut in mod continuu.

Inainte sa spunem mai multe despre lista de asteptare si cum functioneaza aceasta vrem sa recunoastem si sa ne exprimam aprecierea pentru dvoastra, oamenii care s-au alaturat listei de asteptare. Este un gest care ne incalzeste sufletele, ne inspira si ne sustine. Ne spune despre faptul ca sunteti interesati de ceea ce incercam sa facem. Ne sustine sa spunem cu incredere noilor producatori ca sunt oameni acolo, care ii asteapta, dvoastra!, carora le pasa de ei si care doresc sa intre intr-o relatie pe termen lung in jurul mancarii.

Cand va alaturati listei de asteptare va adaugam intr-o lista de persoane interesate de Cutia Taranului intr-un anumit oras (nu este specific pentru un tip de cutie). Intr-o era in care comunicarea ne inunda din atat de multe directii, alegem sa comunicam sporadic, nu sa adaugam zgomot nenecesar in deja aglomeratele dvoastra inboxuri. Cele mai multe mesaje pe care le trimitem sunt sa va tinem la curent despre noi cutii sau locuri disponibile la cutiile existente. Daca nu sunt locuri disponibile nu prea o sa auziti de noi (pana la punctul in care o sa para ca nu mai suntem pe aici).

Oricum, suntem pusi intr-o situatie inconfortabila in aceasta perioada. Cererea pentru cutii este mult mai mare decat locurile disponibile. Asadar, cand apar locuri disponibile, acestea sunt ocupate foarte repede. De mutle ori, in momentul in care ajungeti sa va cititi mesajele primite de la noi, locurile care erau dispionibile atunci cand am trimis mesajul sunt deja ocupate (altii au fost mai rapizi decat dvoastra). Cand deschideti linkul trimis de noi si ajungeti pe site vedeti ca nu mai sunt locuri disponibile. Ne cerem scuze daca aceasta experienta creaza confuzie, insa nu stim cum sa va informam si sa evitam aceasta neplacere.

Cea mai buna solutie la situatie ar fi sa avem noi producatori si noi cutii. Suntem constant in cautare si comunicare cu noi producatori. Pana cand gasim noi producatori e nevoie sa va cerem sa aveti rabdare si intelegere (si poate, daca puteti, sa dati vestea cum ca suntem in cautare de noi producatori interesati de Cutia Taranului).

Multumim pentru interes.

Multumim ca ne-ati ajutat sa „cream aceasta problema”.

Multumim pentru rabdare cat timp noi incercam sa „o rezolvam”.

Multumim!

🙂

Este carnea sigura?

De cand am introdus diversele cutii cu carne am fost intrebati de mai multe ori despre siguranta carnii. Este sigura? Sunt animalele testate? Cum este urmarita calitatea si siguranta? Vreau sa ma folsesc de aceasta oportunitate sa raspund la aceasta intrebare pe larg si in spiritul Cutiei Taranului.

Aceste intrebari implica prezumtia ca mancarea reglementata si monitorizata de autoritatile centrale in industria alimentara este sigura. Este acesta intradevar adevarat? As spune ca nu, nu este. Media furnizeaza exemple despre probleme legate de siguranta si sanatatea alimentara, probleme care apar in ciuda reglementarilor.

E nevoie sa facem un pas inapoi si sa ne amintim de ce avem nevoie de reglementari pentru alimente in primul rand. Raspunsul este legat de scara la care se produc alimentele. Este o mare diferenta intre a produce mancare la scara mica in ferma si a produce la scara industriala. In fermele mici exista o relatie directa intre fermieri si ecosistemul care ii sustine: sol, plante apa, animale etc. In productia industriala aceste relatii direct lipsesc. Fermierii sunt inlocuiti de lucratori pe salariul minim, manageri si actionari. In sistemul industrial motivatia este sa maresti profitul print eficientizarea productiei si reducerea costurilor acesteia.

Acum intrebati-va: Acelor muncitori care fac o munca repetitiva, plictisita pentru salariul minim le pasa de calitatea mancarii pe care o produc? Le pasa managerilor si actionarior care cauta maximizarea profitului? Daca ar fi sa ii intrebam probabil ca ar raspunde ca da, le pasa, insa in realitate pur si simplu nu se poate sa le pese. Nu este vina nimanui si nu e vorba ca implica rautate. Stimulentele sistemului industrial implica calitate scazuta si siguranta minima. Mancarea va fi doar atat de buna si atat de sigura cat e necesar sa fie vanduta in timp ce profiturile sunt maximizate. Aceasta este natura „bestiei”.

Acestea sunt motivele pentru care e nevoie de inspectii si reglementari. Ele sunt masuri disciplinare care tine sub control sistemul industrial slab motivat. Insa chiar si reglementarile elaborate si impuse reduc doar probabilitatea aparitiei unor probleme, nu exista garantii cand vine vorba despre siguranta. un lucru este, in mod ironic, garantat: mancarea care rezulta din sistemul industrializat pierde cele mai importante calitati: prospetim, vitalitate si nutrienti. Cu cat mancaera este mai vie si vitala cu atat mai multa viata are in ea. Cu cat are mai multa viata in ea, cu atat este mai perisabila. Pentru sistemul industrial cea mai buna metoda de a asigura siguranta alimentara este sa o sterilieze, sa scoata vitalitatea din ea astfel incat sa poata fi pastrata, transportata si adusa la rafturi. Astfel mancarea a ajuns sa arate bine in loc sa fie buna.

Producatorii de la Cutia Taranului nu sunt producatori industriali. Sunt familii care lucreaza sa creasca si sa pregateasca mancare pentru ele insele si membrii lor. Traiul lor este direct legat de calitatea produselor lor. Sunt motivati intrinsec sa le pese de calitatea produselor proprii. Nu au nevoie de un inspector care se ii supravegheze si sa le reamintesca ca e nevoie sa furnizeze mancare sanatoasa – ei stiu asta cu fiecare fibra a fiintei lor. Cheia pentru mancare buna este mai multa grija, nu mai multe reglementari.

Imi reamintesc in mod constant si as vrea sa va reamintesc si dvoastra sa nu gandim despre Cutia Taranului ca la o alternativa pentru sistemul alimentar industrializat. In loc de asta, ganditi-va la Cutia Taranului ca aliternativa la bunicii si unchii de la tara. Cand ii vizitati, va trimiteau acasa cu plasele pline cu legume, pui proaspat taiati si oua. Erau ei preocupati de reglementari alimentare cand va ofereau in dar fructele muncii lor?

In orice caz, suntem de acord ca atunci cand e vorba de carne, e nevoie de si mai multa grija. Ceea ce sugeram acum producatorilor de carne este:

  1. Sa imbunatateasca continuu conditiile de crestere, mancare si trei ale animalelor. O viata buna si sanatoatasa pentru animal sunt buni indicatori pentru calitatea si siguranta carnii.
  2. Sa sacrifice animalele cat mai aproape de livrare astfel incat timpul de pastare sa fie minim (oricum ar fi, proaspata sau inghetata).
  3. Sa pastreze curatenia si bunele practici de sanitatie atunci cand sacrifica si proceseaza animalele.
  4. Sa faca testele veterinare pentru animalele mari (precum porci, vitei) si sa faca rezultatele acestor analize disponibile pentru membrii care intreaba despre ele.
  5. Sa livreze carnea calda (proaspata la taiere) sau inghetata – nimic intre astea. Producatorii nu pot intotdeuna sa mentina acest „standard”, insa in mod constant merg mai aproape de el.

Se poate face ceva in plus?

Probabil. Acesta este momentul in care, dvoastra, ca membri, va intrati in rol. In sistemul industrial nu aveti vreun cuvant, puteti cumpara mancarea sau nu. La Cutia Taranului aveti oportunitatea sa fiti implicati in mod direct. Puteti vizita fermele. Puteti vedea cum sunt crescute si ingrijite animalele. Puteti vedea cum sunt sacrificate si transate animalele. Puteti adresa intrebari si oferi feedback. Puteti (respectuos) oferi idei de imbunatatire. Puteti comunica cu noi (organizatorii) si in viitor planificam sa fie posibil sa comunicati cu alti membri. Daca puteti ajuta un producator sa aduca imbunatatiri vom comunica acele imbunatatiri si altor producatori.

Nu exista garantii, responsabilitatea cade pe noi toti, incuzandu-va pe dvoastra care alegeti sa va alaturati unei cutii. Daca va pasa cu adevarat de calitatea mancarii care va este livrata, Cutia Taranului reprezinta de fapt o oportunitate pentru a face efectiv ceva in legatura cu asta. Va incurajam sa avet grija si sa intrebati despre calitatea produselor pe care le primiti si apoi sa luati decizii informate. Este de asemenea in regula daca nu doriti sa va asumati responsabilitatea, insa nu asteptati ca altcineva sa o faca pentru dvoastra, nimeni nu o poate face. Felul in care va pasa este ceva ce doar dvoastra puteti face.

 

Ronen