Articole

limba: RomanaEnglish

[Camelia si Tiberiu] Al doilea val al primaverii

Multitudinea de seminte plantate de noi la inceputul primaverii au devenit plantute puternice si mandre dupa saptamani intregi de ingrijire si rabdare. Pentru mult timp ele s-au uitat pe geamul serei privind la paturile cu paie si compost pregatite pentru ele inca de vara trecuta. Acum a venit momentul transplantarii.

Am amanat acest moment datorita celor doua valuri de inghet care ne-au luat pe nepregatite si care ne-au ofilit mai intai plantele din solar, apoi mai tarziu cativa castraveti pe care i-am transplantat afara. Plantele ofilite de inghet si-au revenit insa au fost incetinite din dezvoltare. Stim ca semintele pe care le vom recupera la toamna din aceste fructe vor fi deja mai adaptate la conditiile de clima si sol de pe terenul nostru si vom avea plante mai puternice de la an la an.

Din cele ce urmeaza a fi transplantate, avem rosii trei tipuri, dovleci si dovlecei cinci soiuri, trei soiuri de ardei si vinete care vor creste incepand din aceasta saptamana in paturile permanente. Pe masura ce gradina de legume s-a inverzit cu noi si noi plante, udatul cu stropitoarea nu mai este practic asa ca am instalat sistemul de picurare pe masura ce gradina s-a extins. Am ales tuburi care picura din 20 in 20 cm indiferent de nevoile de distante de plantare “traditionale” pentru ca ne dorim sa folosim cat mai eficient spatiul gradinii si sa crestem plante in mod intensiv. Natura nu lasa spatii goale intre plante asa ca noi incercam sa imitam acest lucru. Avem fasole urcatoare plantata cu salata de tuns, rosii plantate cu salata de capatana, gulii printre castraveti. O multime de flori si plante aromatice, fata de care Camelia are o deosebita grija si pasiune, vor umple straturile si vor aduce beneficii legumelor noastre.

biocarbune

Folosim bio carbune sau biochar aplicat la baza plantelor pentru a tine cat mai multa fertilitate intr-o suprafata mica. Imi place sa spun ca e ca si cum am construi un New York al micro organismelor din sol chiar la radacinile plantelor. 

Stimulam cresterea radacinilor si imbogatim viata din sol cu materialul lichid produs de noua microferma de rame: acestea fac o traba incredibila transformand buruieni si resturi vegetale in humus pur benefic pentru plante.

Cele mai mari dificultatati le-am avut crescand plante din familia cruciferelor: varaza kale, brocoli, gulie, ridichii, pak choi… si asta datorita puricelui negru al verzei. Acestia ne-au distrus deja a doua cultura de brocoli de care eram foarte entuziasmati sa o avem. Am tot asteptat un pradator insectivor sau ca populatia sa se auto-regleze in mod natural si sa decada. In acel moment am aplicat un spray facut de noi pe baza de sapun si plante repelante insa nu am reusit sa ii incetinim indeajuns. 

Cultivam pe un teren care a fost arat, erpicidat si avem vecini care folosesc insecticid. Consideram normal ca in primul an de cultura prietenoasa cu natura, o multime de “animalute” infometate sa isi gaseasca camin in gradina noastra. Tot ceea ce putem face este sa continuam sa insamantam cat mai mult asteptand sosirea acelor animalute care manaca animalutele care se hranesc cu varzoasele noastre. Adica stabilirea unui echilibru natural in intre diversele elemente ale ecosistemului.

Camelia uda plantele

Avem culturi de ceapa verde, mazare si bob, morcov, salata, loboda si patrunjel care cresc foarte bine afara in gradina extinsa in ciuda vremii schimbatoare. Solarul este pregatit si pus in miscare inca de acum doua saptamani cu culturile de vara: ardei, rosii, castraveti si salata. Tot acolo germineaza si cresc sute si sute de rasaduri asezate in alveole. Pe langa legumele pe care le cunoastem si le apreciem cu totii avem si plante mai putin cultivate pe la noi pentru ca apreciem diversitatea si vrem sa o impartasim. Cateva sunt: spanac catarator, anghinare, castravete lemon,  castravete kiwano, rubarba, cardon si multe altele.


Vestile de mai sus sunt impartasite de Camelia si Tiberiu care se pregatesc sa porneasca prima cutie cu legume de pe Terra pentru familiile din Ploiesti.

Scrisoare Deschisă – Cutia Ţăranului se alătură inițiativei Asociației Eco Ruralis – Sprijinirea țăranilor, o prioritate pentru securitatea alimentară (și) în contextul crizei COVID-19

SCRISOARE DESCHISĂ

15 aprilie 2020

Sprijinirea țăranilor – o prioritate pentru securitatea alimentară (și) în contextul crizei COVID-19!

O serie de măsuri pentru Guvernul și Parlamentul României – din partea micilor producători împreună cu organizații ale societății civile și cercetători din domeniul agriculturii și alimentației

Dacă în prezent ne confruntăm cu o criză de sănătate, realitatea din jurul nostru ne arată că există riscul să ne îndreptăm către o criză alimentară. Țăranii și țărăncile, producătorii locali mici și mijlocii, fermele de familie din România și din întreaga lume asigură accesul la hrană atât în satele lor, în familiile lor, cât și în orașele de proximitate. Lanțurile scurte alimentare și economia locală nu doar asigură hrană proaspătă și sănătoasă, dar reprezintă chiar soluția la această criză, care se anunță a fi una prelungită. De asemenea, susținerea acestora reprezintă o oportunitate importantă de dezvoltare locală pe termen lung și o plasă de siguranță pentru potențiale alte situații de criză.
Apreciem ca fiind deosebit de important ca autoritățile publice să mențină piețele țărănești funcționale în continuare, în condiții de siguranță adaptate pandemiei. Avem nevoie de sprijinul autorităților în continuare, ca producătorii să poată continua să vină în piețe și să vândă în condiții de igienă și siguranță, atât pentru ei, cât și pentru consumatori. Piețele țărănești publice sunt principala modalitate de desfacere directă a produselor de la micii producători. Sunt importante pentru că asigură hrană la prețuri corecte pentru producători dar și pentru consumatori, inclusiv persoanele din grupuri vulnerabile și vârstnicii cu pensii reduse. De asemenea, numeroasele inițiative alternative de livrare directă de la producători la consumatori, precum și proiecte alimentare locale și regionale demonstrează relevanța și sustenabilitatea lanțurilor alimentare scurte.

Având în vedere capacitatea de netăgăduit a țăranilor și a micilor producători de a hrăni consumatorii, dar și riscurile asociate cu pandemia Coronavirus, politicile publice trebuie acum să se concentreze și pe sprijinirea acestora, precum și pe sprijinirea consumatorilor săraci și a celor din categoriile de vârstă vulnerabile (în mod special vârstnicii), pentru a combate consecințele crizei. În acest sens, semnatarii acestei scrisori deschise propun măsuri concrete guvernului și autorităților relevante ce pot fi implementate în perioada imediat următoare.

***

I. Accesul la piață și desfășurarea activității agricole a micilor producători:

1. Menținerea deschisă a punctelor de vânzare directă, cu prioritate a piețelor țărănești locale din orașe sau sate precum și magazinele agricole, în toată România, pe întreaga perioadă a crizei Covid-19. Prioritizarea micilor producători (în locul intermediarilor) în piețele țărănești atât cele publice cât și cele administrate de administratori privați. De asemenea propunem să fie alocate fonduri la nivel local și național de către primării, consilii locale, administrațiile piețelor private și Guvern – pentru igiena și siguranța producătorilor, inclusiv pentru echipamente de protecție (măști, mănuși, combinezoane, dezinfectanți etc.). Nu în ultimul rând este necesară promovarea piețelor în mediul public, ca alternativă viabilă și sigură de aprovizionare pentru consumatori să se alimenteze (și) pe perioada crizei.

2. Lanțurile de aprovizionare scurte (locale) precum inițiativele individuale și de grup pentru vânzare de alimente la domiciliu, organizate de mici producători să fie sprijinite și promovate:

a) prin permiterea auto-organizării de puncte de distribuție fixe și mobile, cu respectarea normelor de prevenire a răspândirii Covid-19;

b) prin punerea la dispoziție de către autoritățile locale de spații adecvate și acoperirea de către Guvern și/sau autorități locale a costurilor cu funcționarea acestora pe perioada restricțiilor legate de Covid 19 și cel puțin 3 luni după aceea.

3. Sprijinirea producătorilor pastorali, afectați în mod special de restricțiile împotriva Covid-19, respectiv a crescătorilor de animale rumegătoare mici (ovine și caprine) și a apicultorilor pentru a-și desfășura activitățile de transhumanță și pastoralism și pentru accesul la piață.

4. Menținerea calendarului de plăți ale subvențiilor PAC și asistarea offline și online a beneficiarilor în procesul de obținere a subvențiilor. De asemena, reducerea TVA și a altor impozite pentru producătorii mici și mijlocii.

5. Reglementarea și plafonarea adaosului comercial pentru produsele alimentare de bază, pentru a evita specula și aprofundarea crizei alimentare. Totodată garantarea prețurilor corecte pentru producători de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și de către instituțiile abilitate din subordonarea directă a Ministerului, stabilite în urma consultării cu asociațiile de producători.

6. Realizarea de investiții publice din partea Ministerului Agriculturii, cu contribuții la nivelul autorităților județene și locale, pentru dezvoltarea infrastructurii de depozitare și procesare pentru micii producători. Această investiție este una de importanță critică și cu rol strategic pe termen mediu și lung pentru dezvoltarea și reziliența lanțurilor alimentare naționale. Această infrastructură ar trebui să permită stocarea și procesarea producțiilor de legume, fructe, cereale, lactate și altele, unui număr mai mare de mici producători, sporind astfel posibilitatea de accesare a pieței de către aceștia, precum și accesul la hrană sănătoasă, proaspătă și locală pentru consumatori.

7. Actualizarea și îmbunătățirea reglementărilor privind achizițiile publice, pentru a permite/facilita achizițiile publice care favorizează aprovizionarea din lanțuri alimentare scurte pentru uz instituțional (spitale, cantine instituționale, aziluri etc.), cu extinderea acestui sistem la școli, grădinițe, creșe și alte instituții publice, odată cu redeschiderea lor.

8. Reintroducerea (și monitorizarea) obligativității aprovizionării din lanțuri alimentare scurte în rândul marilor magazine alimentare.

II. Problema muncitorilor din agricultură:

9. Asumarea răspunderii din partea Guvernului României pentru siguranța muncitorilor sezonieri migranți în agricultură și alimentație. Garantarea implementării tuturor măsurilor de prevenire COVID-19 din partea Guvernului României și a Guvernelor din țările gazdă care solicită muncitori sezonieri migranți pe întreaga perioadă a crizei. Obligativitatea și monitorizarea implementării acestor măsuri de prevenire COVID-19 pentru toate instituțiile statului, agențiile de recrutare și companiile sau fermele implicate în recrutare, în realizarea contractelor de muncă, în transportul și desfășurarea muncii efective a muncitorilor sezonieri în agricultură și alimentație, din momentul plecării din România și până la revenirea în țară, incluzând următoarele propuneri specifice:

a) Reglementarea zborurilor neregulate (charter) pentru transportul lucrătorilor sezonieri astfel încât toate măsurile de prevenire COVID-19 să fie implementate; aceasta implică dispunerea de personal la nivelul aeroporturilor naționale care să asigure menținerea și respectarea măsurilor de prevenire a COVID-19 în rândul cetățenilor programați să plece la muncă sezonieră în alte state;

b) Obligativitatea agențiilor de recrutare și a angajatorilor solicitanți de forță de muncă sezonieră de a informa și de a asigura mijloacele necesare muncitorilor sezonieri migranți cu privire la măsurile de prevenire a COVID-19 pe parcursul procesului de angajare, călătorie și pe perioada muncii efective și șederii în țările gazdă;

c) Angajamente publice și ferme la nivel bilateral între România și țările gazdă ale lucrătorilor sezonieri că măsurile de prevenire a COVID-19 sunt respectate (de ex., controale la nivelul angajatorilor, fermelor de către autoritățile abilitate din țările gazđă);

d) Înființarea unor linii telefonice de tip TelVerde unde lucrătorii sezonieri pot semnala încălcarea măsurilor de prevenire a COVID-19 de către angajatorii din țările gazdă.

10. Întărirea eforturilor pentru a soluționa cazurile de repatriere pentru cetățeni români – muncitori sezonieri migranți în agricultură, alimentație și alte servicii esențiale, cetățeni blocați în țările gazdă, care au pierdut locurile de muncă și au semnalat nevoia de asistență pentru repatriere, aflându-se în situații dificile.

11. Protejarea lucrătorilor agricoli prin menținerea locurilor de muncă și a veniturilor aferente, care să asigure o continuare a activității acestora în situația de urgență, pentru garantarea sănătății și siguranței alimentare a tuturor cetățenilor.

III. Îmbunătățirea transparenței decizionale și includerea micilor producători și a societății civile în luarea deciziilor atât pe termen scurt, cât și în perspectivă:

12. Includerea asociațiilor de mici producători, a societății civile, a organizațiilor și instituțiilor de cercetare active în domeniul agriculturii și alimentației în structuri de dialog și de lucru la nivelul Ministerului Agriculturii, împreună cu alte autorități relevante la nivel regional și local, pentru luarea celor mai bune decizii legate de securitatea și siguranța alimentară în contextul crizei Covid-19, dar și pentru dezvoltarea durabilă a acestui sector pe termen lung.

***

E vremea, mai mult ca niciodată, ca Guvernul și Parlamentul României să înțeleagă că hrana locală, sănătoasă, nutritivă obținută de micii producători și țărani, precum și accesul populației la aceasta, la prețuri accesibile, înseamnă o economie locală puternică și o securitate alimentară sustenabilă.

În speranța deschiderii unui dialog constructiv, în care să discutăm detaliat măsurile enumerate mai sus, precum și alte propuneri pe termen mediu și lung, cu posibilitatea integrării lor în strategiile/acțiunile de reacție a Guvernului și Ministerului Agriculturii la actuala criză, vă asigurăm de întreaga noastră disponibilitate și așteptăm cu interes răspunsul dumneavoastră la prezenta scrisoare.
Persoane de contact:

Ramona Duminicioiu – membră a Comitetului de Coordonare a EcoRuralis, tel.: 0746.337.022, e-mail: ramona@ecoruralis.ro, ecoruralis@gmail.com
Raluca Dan – secretariat EcoRuralis, tel.: 0728.357.367, e-mail: raluca@ecoruralis.ro, ecoruralis@gmail.com

Scrisoare deschisă realizată și transmisă de:
Asociația Eco Ruralis – în sprijinul fermierilor ecologici și tradiționali (www.ecoruralis.ro)
Federaţia asociaţiilor apicole din România – ROMAPIS (www.romapis.ro)
Asociația pentru Susținerea Agriculturii Țărănești – ASAT (www.asatromania.ro)
Asociația Ființa Rurală – inițiativa Cutia Țăranului (www.cutiataranului.ro)
WWF România (www.wwf.ro)
Asociația Hosman Durabil (www.moara-veche.ro)
Slow Food Cluj Transilvania
Rural Development Research Platform (www.rdrp.ro)
Proiectul de cooperare Just Food
Fundația ADEPT (www.fundatia-adept.org)

Vesti primavaratice de la Prietenii Permaculturii

Dragi nostri,

Ne bucuram sa va dam vesti despre ce se mai intampla prin gradinile si gospodariile producatorilor nostri. 🙂 . Va spunem, de data aceasta, despre Prietenii Permaculturii.

„Am inceput pregatirile si gradinaritul de inceput de primavara. Am facut in plus fata de anul trecut inca trei solarii si le-am umput cu bunatati de sezon. Sunt pozitiv ca vom avea produse minunate si mai diversificate decat anul trecut la cutia noastra din acest sezon. Intentioam si sa incepem mai repede livrarile anul acesta. Oricum, anuntam din timp cand incep – prima data sa se faca bunatatile pentru o cutie bogata si diversificata. Noi lucram din zori, cu spor :)).

Povestea de anul asta incepe cam asa: anul trecut am construit solariile la Horatiu si la Adriana, la Padureni. Anul acesta le-am facut la noi, la Iclozel- cum e normal, frateste :).

Au devenit interesati si alti oameni de solariile geo-dome pe care le construim, asa ca s-au facut mai multe – a fost un mic workshop. Pozele sunt de la Iclozel. Eu am inceput putin mai repede semanatul in solarii, avand in vedere ca ale mele erau gata primele :).

Aici pregatim lemnul pentru ramele domului. Ardem suprafata lui pentru a-l proteja de infiltrarea apei si de insecte. Este defapt o tehnica japoneza straveche, numita Shou Sugi Ban.

La Iclozel sunt trei solarii de 50 m2 si trei de 24 m2 semanate cu verdeturi, ridichi spanac, ceapa verde, salate de mai multe feluri.

La Padureni sunt doua solarii care vor fii umplute in viitorul apropiat, pentru putin decalaj, punand cam aceleasi verdeturi, poate din alte seminte. Daca vine putin soare incepem semanatul afara, in ambele locatii. Suntem impreuna in continuare in ceea ce facem si la Iclozel si la Padureni.

Avand in vedere ca la Iclozel anul trecut a batut ghetata, nu stim exact ce unde se face cel mai bine, asa ca am facut rost de foarte multe seminte de toate felurile si vrem sa punem cate putem in ambele gradini anul acesta. Lucram cam doua hecatre de teren impreuna acum. Credem ca va fi un sezon mai diversificat si mai bun anul acesta. Facem experimente si cu tehnologia plasmatica, ne ajuta la cresterea mai sanatoasa si naturala a legumelor.” ne spune Zsolt.

Ramaneti aproape de Cutia Taranului pentru a afla noutatile si a fi la curent cu momentul in care reincep Prietenii Permaculturii livrarea.

Sacose textile pentru livrare de la familia Gergely

Folosirea sacoselor de plastic de catre producatorii Cutia Taranului pare sa fie un subiect popular de conversatie. Este ceva ce vrem sa vedem imbuntatit in intreg proiectul nostru.

Cu cateva luni in urma familia Gergely a decis sa faca ceva in legatura cu asta. Au facut, lucrat de mana si pe cheltuiala lor (material si munca), la fara nici un cost suplimentar pentru membrii cutiei lor, cate doua pentru fiecare familie, sacose textile si au inceput sa livreze produsele in acestea. Am aplaudat initiativa lor, fiind primii in proiectul nostru care au trecut la fapte in acest sens, pentru cutiile cu legume.

Cu cateva saptamani in urma, Eniko si Janos ne-au sunat sa ne spuna ce s-a intamplat de atunci incoace. Unii membrii au uitat de sacose, le-au ratacit, pierdut… sau nu le-au returnat pentru a fi refolosite de la o livrare la alta. Astfel, dna Gergely a cumparat din nou material si a cusut noi sacose pentru a le inlocui, din nou pe cheltuiala lor… si multe dintre aceste nu au mai fost innapoiate la livrari. Pentru unii dintre membrii lor au facut al 3-lea sau 4-lea rand de sacose in acest fel. S-au gasit in situatia de a continua sa faca sacose sa tina pasul cu membrii cutiei care le-au pierdut. Azi ne-au informat ca pentru unii au facut inclusiv a 5-a tura de sacose si ca ei nu mai pot continua in acest fel.

Asadar, in ce situatie am ajuns?!

  • „Noua” ca grup (in acest caz grupul membrilor acestei cutii) ne pasa CU ADEVARAT de plastic si reciclare?
  • „Ne” pasa vreun pic, avem grija, dar nu vrem CU ADEVARAT sa depunem efort in asta? Caz in care… ce inseamna defapt „grija”?
  • Sunt cei care vorbesc despre reciclare, grija pentru natura etc. o minoritate careia chiar ii pasa? Restului din grup nu le pasa? (Si dat fiind natura social media, ma intreb, daca celor care vorbesc despre asta chiar le pasa sau gasesc satisfactie in a vorbi doar despre subiect?)
  • Putem sa incurajam oamenii sa actioneze mai responsabil? Daca da, cum?

TU ce ai face in aceasta situatie?

Familia Moga: noutatile primaverii 2019

Salutare, prieteni!

Primavara lui 2019 a venit proaspata si pamantul asteapta „sa coaca” roadele noi.

Noi, familia Moga am decis ca anul acersta sa fie mai bun, mai rodnic decat precedentul. Asadar in ianuarie Horatiu a inceput constructia unei sere – geodom, unde sa avem rasaduri si nu numai. Noi locuind intr-o zona mai rece, gogosarii nu prea apucau sa se inrosesca – de pilda.

prima noastra sera geodom

Vrem sa imbinam agricultura clasica cu tehnicile perma-culturale.

Dupa finalizarea serei am pregatit paturile inaltate unde urma sa punem semintele. Intai am sapat pamantul si apoi am adaugat : lemne groase si putrede, rumegus, paie, aschii de lemn, gunoi de grajd, alt strat de paie, iar gunoi si apoi am presarat puzderie de canepa.

paturile inaltate din sera si rasadurile in alveole (pe jos)

In paturi am plantat ridichi, gulii, sfecla rosie, varza, varza de Bruxelles, brocoli, ardei, rosii, busuioc, salata, spanac. In alveole am pus: rosii (clasice dar si galbene si negre), ardei (iuti, kapia, grasi, gogosari), praz, vinete, busuioc, varza.

Eu (Adriana) imi doresc sa experimentez mai mult cu plante aromatice: lamaita, coriandru, maghiran, oregano, menta, busuioc (mai multe soiuri), pe langa lavanda care este deja in anul 5.

rasadurile cresc linistite, in interiorul geodomului

De asemenea dorim sa testam si plante „deosebite” a caror seminte le-am procurat de pe un grup de pe iubitori de seminte libere; cucamelon, sofran, tulsi, ardei iuti chinezesti.

In gradina am facut straturi de ceapa, usturoi, morcovi, patrunjel, pastarnac, salata, spanac. Am plantat mult dovleac placintar, dovlecei clasici, galbeni si italienesti Trombetta d’Albenga. Tot soi italienesc am plantat si castraveti – care promit a fi lungi de 30 cm.

Din anii precedenti am inceput sa facem compost, bucurandu-ne de rezultate aceasta primavara. Ne-a iesit mult datorita maciuliilor de floarea-soarelui de ulei, resturilor alimentare din casa, ceea ce am greblat in gradina, hartie, alternate cu straturi de iarba verde. Uneori am udat de noi, alteori de ploaie si apoi de zapada.

Ne dorim un an bogat si sa impartim abundenta cu voi. 🙂

Ramaneti aproape si nu ezitati sa ne dati un semn, oricare ar fi acela, si poate sa ne vizitati, chiar inainte de a incepe livrarea cutiilor.

Cu drag,

Adriana, Hotatiu si al nostru voinic Stefan, care acum alearga liber prin iarba verde.

Cine-i fermierul tau?

Pentru a vedea videocpilul cu subtitrare in limba romana urmati pasii de mai jos:

  1. In fereastra cu videoul, apasati pe „Settings” (rotita din partea dreapta jos),
  2. Alegeti optiunea „Subtitles/CC”,
  3. Apoi alegeti optiunea „Auto-translate”,
  4. Cautati in lista care apare si selectati „Romanian”.

Acum ar trebui sa va apara subtitrarea in limba romana.

 

Impresii de la prima Intalnire a Comunitatii Cutia Taranului

Ceea ce urmeaza sunt impresiile mele personale. Acesta NU ESTE un rezumat oficial. ESTE o invitatie catre ceilalti participanti sa isi adauge impresiile si reflectiile personale ca si comentariu la aceasta postare. De asemenea, m-am bazat pe cunostintele mele de limba romana uneori insuficiente completate de ajutor in traduceri, unde a fost posibil. Unele puncte poate s-au pierdut la traducere sau intelegere.

Pe data de 23 Septembrie (2018) am avut prima intalnire a comunitatii noastre. Am invitat producatori si membrii (actuali sau fosti) din Cluj pentru a ne intalni si a conversa deschis despre Cutia Taranului. Dorintele mele de la aceasta intalnire au fost sa ne intalnim fata in fata si sa avem o conectare directa cu membrii Cutiei Taranului (pe care noi, organizatorii, nu reusim sa ii cunoastem) si sa vedem daca exista potential pentru conectarea cu un grup de oameni, care s-ar putea implica mai mult in conturarea Cutiei Taranului in viitor.

Raspunsul la invitatia noastra lansata pe email a fost slab. In jur de 10 membrii s-au aratat interesati, sapte au confirmat prezenta, doar trei au si fost prezenti. Prezente au fost, de asemenea, si patru familii de producatori si cativa prieteni ai proiectului. Intalnirea a avut loc pe parcursul a celor trei ore alocale.

Am inceput cu o runda de prezentari si am continuat in aceasta metoda a ”rundei” si pentru celalalte puncte de comunicare. Pe parcurs ce intalnirea a progresat, la momentul atingerii unor subiecte sensibile, a fost provocator sa pastram conversatia pe runde.

Am facut o runda in care fiecare a putut impartasi ceea ce il preocupa (dorinte, griji, idei, etc.) referitor la Cutia Taranului. Am oferit, ca exemplu, subiectul ambalajelor (reducerea cantitatii de pungi de plastic care se arunca). Am explicat ca noi, (administratorii Cutiei Taranului) nu dispunem de resursele necesare pentru a ne confrunta cu toate temele valoroase si interesante care pot aparea. De asemenea, am explicat ca nu dorim ca Cutia Taranului sa devina un ecosistem centralizat: in care toata lumea se asteapta de la noi sa decidem asupra a ceea ce este important si sa oferim solutii. Scopul acestei intalniri a fost sa descoperim daca ar fi posibil ca participanti la eco-sistem sa ne sprijinim unii pe altii: membrii pe producatori, producatorii pe membrii, membrii pe membrii. In ciuda faptului ca am subliniat ca tematica ambalajului a fost doar un exemplu, unii au ramas fixati pe subiect.

Subiectele ivite au inclus:

  • Plasticul in ambalare
  • A se sti in avans ce se va gasi in cutie
  • A se permite membrilor sa comande cutii personalizate
  • Membrii care sunt plecati in vacanta (mai ales pe perioada verii)
  • ”sari o saptamana” – permiterea ca membrii sa ii informeze in mod eficient pe producatori cand sunt plecati
  • Introducerea retetelor in cutii

Conversatia a deviat catre tematica (lipsei) flexibilitatii la continutul cutiei. Aceasta s-a datorat:

  1. Numarului redus de membrii
  2. Membrii prezenti au fost membrii relativ noi ai Cutiei Taranului (cateva luni / saptamani)
  3. Doi din cei trei membrii prezenti au dorit sa discute despre lipsa flexibilitatii in selectia continutului cutiei si si-au exprimat dorinta de a fi posibil sa comande ce isi doresc

In incercarea de a imbratisa ciclul in forma data, am simtit ca o tema fundamentala, care aparea in subiectele discutate, o reprezenta relatia si valurile pe care dorintele si deciziile noastre le trimiteau in lume. Cand ciclul s-a reintors la mine, am incercat sa imi integrez gandurile (in forma exprimata de mine, de asemenea, pe blogul Cutia Taranului: costul alegerii, Pamantul ca iubita). Asta pare sa fi iritat pe unul din membrii (= o treime a membrilor prezenti) si aceasta iritatie a dominat al treia parte a conversatiei.

Am luat o pauza pentru a permite ventilarea cercului, pentru a ne hidrata si pentru a da ocazia conectarii informale. La reintoarcerea din pauza l-am rugat pe Andrei (unul dintre ”prietenii proiectului”, un designer in permacultura prezent la intalnire) sa deschida cercul. El a subliniat ca in rundele precedente cineva a mentionat ca exista trei ”parti interesate” in Cutia Taranului: producatorii, membrii si noi (organizatorii). Andrei a evidentiat ca exista o a patra parte implicata, si anume, ecosistemul extins la care fiecare din noi ia parte. Nu stiu cum a fost perceput acest comentariu de catre cei prezenti, dar pentru mine aceasta a fost o aliniere la subiectul extins al relatiei despre care am mentionat: Cred ca trebuie sa invatam sa fim mai sensibili la implicatiile care merg mai departe de ceea ce pare ca ne afecteaza in mod direct pe termen scurt.

Am fost recunoscator ca am incercat sa facem ca aceasta intalnire sa se intample. Am fost recunoscator pentru producatorii care au facut efortul de a participa si si-au exprimat parerile. Am fost recunoscator pentru membrii care au luat parte. Am fost dezamagit ca au venit atat de putini membrii. La sfarsit, eram obosit.

Cateva ecouri personale din intalnire:

  • Deocamdata, personal, nu sunt motivat sa repet asta (desi toti cei prezenti, cand au fost intrebati, au raspuns ca isi doresc sa repete asemenea intalniri). Pentru mine, fara mai multi membri, formatul nu este eficient. Poate doar intalniri de producatori? Poate doar intalniri de membrii?
  • Nu imi dau seama care am putea sa adunam mai multi membri. Stiu ca oamenii sunt ocupati, ca poate hrana nu este pentru ei o prioritate de o asemenea importanta ca si pentru noi; ca este OK pentru oameni sa isi doreasca ca hrana sa nu fie o tema in viata lor. Poate este prea devreme sa ii implicam pe membri? Poate trebuie sa asteptam pana cand apare o dorinta explicita din partea membrilor de a se implica?
  • Simt ca, o asemenea conversatie, daca are sa se repete, trebuie recalibrata. Am realizat ca nu ma intereseaza cu adevarat sa aud ce isi doresc oamenii sa fie Cutia Taranului, decat daca, acestia isi doresc sa fie implicati in crearea ei. Nu exista ”resurse libere” disponibile sa raspunda la ”cerinte” – chiar nu putem prelua ”cerinte”. Eu chiar cred ca exista posibilitatea ca mai multi oameni sa se implice si sa creeze mai multe lucruri impreuna.
  • A invata sa stam impreuna, sa ascultam cu adevarat, sa vorbim in mod explicit, sa luam decizii impreuna…acestea iau timp si pot fi invatate doar impreuna. Asta inseamna ca, daca intr-o zi intr-adevar ne intalnim, trebuie sa fim dispusi sa oferim acestui process mult spatiu si timp pentru a creste in ceva valoros si placut.

Participantii la intalnire sunt invitati sa aaduge propriile impresi si ganduri sub forma de comentarii la aceasta postare.

 

Traducerea si adaptarea: Larissa Bondan

Corectura: Iulia Sara

Costul alegerii industriale

Cifrele din aceasta postare despre productia industriala alimentara contra productiei locale la scala mica sunt complementare la discutia despre costul alegerii:

Consumatorii platesc 7,5 miliarde  de dolari anual pentru mancare procesata industrial. Dar, intre o treime si o jumatate din aceasta productie, este pierduta pe calea ei spre consumatori sau spre masa consumatorilor: stricata pe camp sau pe parcursul transportului, respinsa de retaileri din cauza defectelor sau ramase pe farfurie datorita supraservirii.

Pe cealalta parte, gospodariile tarilor membre ale Organizatiei Cooperarii si Dezvoltarii Economice (OECD) consuma aproximativ cu un sfert mai multa mancare decat ar fi necesar, aceasta conducand la obezitate si probleme ale sanatatii.

Valoarea totala a mancarii supraproduse se ridica la 3,8 miliarde de dolari anual, fiind o combinatie dintre valoarea de 2,49 miliarde dolari platita pe mancare irosita si valoarea de 1,26 miliarde de dolari platita pentru supraconsum.

Adunand dauna extinsa asupra mediului inconjurator – incluzand aici infectarea solului si a apei, emisiile de gaze a solariilor- cu impactul asupra sanatatii si asupra societatii, rezulta ca raul provocat de lantul alimentar industrial este de aproximativ 3 miliarde de dolari. (vezi nota 193). Pentru fiecare dolar cheltuit de consumator in supermarket, daunele asupra sanatatii si a asupra mediului costa cu doi dolari in plus.

… de-a lungul ultimului secol, lantul industrial alimentar nu a introdus pentru productie nici o recolta noua sau vreo noua specie de animale domestice, dar a eliminat 75 % din diversitatea genetica a recoltelor, a redus cu o treime numarul speciilor de animale si a redus valoarea nutritionala a recoltei cu aproape 40%.

Lantul alimentar industrial lucreaza cu doar 137 de specii de plante pentru cultivare si cinci specii pricipale de animale… In contrast, reteaua taranilor reproduce si creste 7.000 de specii de plante diferite si 34 de specii diferite de animale.”

Dragi romani, tara voastra este un loc special datorita traditiei rurale consacrate si inca vie. Pastrati-o vie. Cu fiecare ocazie care vi se iveste, acordati prioritate alimentelor locale in locul celor industriale.

 

De Original: lyzadanger Derivative:
Diliffhttps://www.flickr.com/photos/lyza/49545547, CC BY-SA 2.0, Link

 

Traducerea: Larissa Bondan

Cultura de iaurt

„Arheologii cred ca recoltarea mierii de catre oameni a precedat cultivarea solului. … Cand, din greseala sau intentionat, mierea este amestecata cu apa, are loc fermentatia. Cand mierea este pura, actioneaza ca un conservant si inhiba dezvoltarea micro-organismelor. Insa mierea diluata cu apa devine un mediu stimulent pentru drojdiile aero-purtate sa se aseze pe suprafata lichidului, sa se hraneasca acolo si sa se reproduca exponential, creand bule „vii”. In scurt timp, apa-cu-miere devine hidromel, zaharurile sale fiind transformate in alcool si dioxid de carbon prin actiunea micro-organismelor invisibile ochiului uman.

… Poate fi considerat strămoșul tuturor băuturilor fermentate. Producția de hidromel nu necesită foc și, probabil, a făcut parte din viața umană chiar mai mult decât focul controlat. Imaginați-vă minunea și uimirea pe care strămoșii noștri le-au simțit când au întâlnit întâi fermentarea apei de miere în scorbura unui copac. S-au speriat de felul in care facea bule? Sau erau doar curiosi? Odată ce au gustat, trebuie să le fi plăcut și să fi baut mai mult. Apoi au început să experimenteze o senzație ușoară de ameteala. Cu siguranță un spirit divin le-a daruit această substanță și starea pe care le-a indus-o.

Învățarea tehnicilor de fermentare a alcoolului și, prin urmare, introducerea unor stări sacre ale conștiinței modificate este o caracteristică definitorie a culturii umane, făcută posibilă de ciclurile de viață ale umilelor culturil de drojdie.

… producerea hidromelurilor marchează trecerea omenirii de la natură la cultură „.

extras din cartea „Fermentatia Salbatica” (engleza: „Wild Fermentation”) de Sandor Ellix Katz.

Dacă înveți să recunoști, fermentația este peste tot. Este omniprezenta pe masa de iarna a romanilor: in varza si muraturile fermentate, bors, branza si chefir si multe altor produse lactate, painea de casa cu maia, bere, vin, sos de soia si miso, ceai, cafea, cacao, otet… atat de multe produse din alimentatia noastra sunt produsul fermentatie. Azi vreau să împărtășesc cu voi o poveste despre iaurt.

Cu mai bine de un în urmă, Iulia a aflat de la Madalin (producător de langa București) despre succesul lui în prepararea iaurtului – toti membrii cutiei lor il laudau. Apoi Iulia a organizat o tele-conferinta în care Madalin a împărtășit experieta lui cu alți câțiva producători interesați de la Cutia Taranului. Familia Horvath, din Cluj, a fost, de asemenea, in apel. Recent, de vreo cateva luni deja, membrii lor se bucură de surpriza unei sticle de iaurt în cutiile ce le primesc.

Cu câteva zile în urmă, Iulia sa întors din Cluj cu iaurt primit de la familia Horvath. Este delicios! Are o consistență buna, cremoasa și o aromă delicată care se amestecă minunat cu salata de fructe in care Iulia l-a adăugat. O sticlă de iaurt a fost suficientă pentru cele două porțiii ale noastre, dar apoi a dispărut … și am vrut mai mult. Sincer sa fiu, am avut o altă sticlă, dar când spun că vreau mai mult, am vrut să spun că vreau sa fie disponibil pentru noi tot timpul.

Primul gând care mi-a venit în minte a fost din vechea mea mentalitate industrială: „Cum poate familia Horvath să crească producția și să facă mai mult?” Apoi mi-am dat seama că datorită naturii fermentației nu au nevoie. Putem face atat de multă iaurt cat ne dorim!

Declaratie: Instrucțiunile atat-de-simple funcționează atat-de-bine cu produse „vii” create în mod natural. Aceste instrucțiuni pot să nu fie aplicabile produselor fabricate industrial, fără viață, cumpărate în magazine.

Pentru a face iaurt tot ce aveți nevoie puțin iaurt (ca si starter) și lapte proaspăt crud (laptele livrat de familia Horvath este crud). Tot ce e nevoie să faceți este să adăugați puțin iaurt la lapte proaspăt crud, plasați-l într-un loc cald (~ 20 C,  va funcționa si la o temperatură mai scăzută, dar va dura mai mult) și… așteptați (amestecand din cand in cand)! În 24 de ore consistența se va schimba. Este gata când (nu trebuie să va uițati la ceas) ajunge la consistența și aroma pe care vi le doriti. Când este gata, retineți un pic de iaurt și adăugați-l în alta tura de lapte crud. Asa deveniti un producător independent de iaurt.

Nu avem nevoie de o mare producție industrială de alimente care necesită reglementări stricte pentru a ne furniza alimente de calitate scăzută. Avem nevoie de o mulțime de mici producători care se îngrijesc profund de produsele lor și de clienții lor, deoarece viața lor depinde de asta. Poate exista o modalitate mai bună de a încorpora această viziune, decat când fiecare familie devine producător propriu?!

Asta atinge, de asemenea, si tema noastră recentă, cea a costului alegerilor. Într-o mentalitate industrială, sarcina de producție revine în mod automat producătorului. Să presupunem că toți am vrut să avem mai mult iaurt. Asta ar însemna că familia Horvath ar trebui să cumpere containere de fermentație mari, suficient pentru a putea produce numeroase loturi de iaurt pentru o aprovizionare constantă. Ar fi nevoie să aranjeze un spațiu cald dedicat pentru a le pregati pe toate. Ar trebui să le sterilizeze între utilizări. Ar trebui să se ocupe de noua „linie de producție”. Ar trebui să cumpere și să ambaleze mai multe sticle (creând mai multe deșeuri). Ar trebui să finanțeze toate aceste instrumente suplimentare, spațiu și efort și toate acestea ar avea ca rezultat, cel mult, o diferență marginală a venitului lor.

Cu iaurtul avem o oportunitate minunata de a experimenta ceva ce nu adesea ajungem sa traim, ca si oraseni. Nu este necesar ca toți să fim de acord să devenim consumatori de iaurt. Putem deveni toți producători pentru tot ce vrem să consumăm. Această sticlă mică de iaurt este, dacă vrem să fie, mult mai mult decât un produs, este o sămânță pentru noi sa o plantam și ingrijim în casa noastra, în viața noastra. Este un profesor, dacă vrem să fie, a unui profund înțeles a ceea ce numim cultura.

 

tradus si adaptat de Iulia

Costul alegerilor

Noi (si producatorii nostri) suntem rugati de multe ori sa facem exceptii. Pot sa am cutia livrata mai rar? Pot sa am mai putini cartofi in cutie? Pot sa nu primesc cutia pentru saptamanile cand sunt in concediu? Pot sa am cutia doar cand o vreau? Raspunsul este NU si dorim sa explicam de ce e asa.

Intelegem de ce membrii cutiilor vor sa aleaga si recunoastem ca este o cerinta rezonabila. Spundand asta insa, o sa te rugam, pe tine ca membru al cutiei, sa pasesti inafara ta si sa te pui in papucii producatorului (promit ca vom reveni la tine).

 

Fiind producator

Imagineaza-ti ca esti producator de legume si zarzavaturi. Cand esti deja stabilit in asta si bine-organizat (stare la care s-ar putea ajunge in cativa ani!) ajungi sa ai un volum considerabil de munca. Zilele iti sunt pline cu grija pentru plante, plivitul, grija pentru cei care lucreaza in gradina, culesul, impachetarea si livrarea in oras.

Deja, in planificarea rasadurilor si plantare, producatorul ii are pe membrii cutiei in minte. Stiind ca deverveste un numar fix de membrii, producatorul poate sa planifice recolta cu precizie mai mare si sa obtina rezultate mai bune. Pentru producator nu mai exista situatia ca e nevoie sa ghiceasca ce va vinde sau ce nu va vinde in piata. Nu se mai gandeste daca sa cultiva aceasta leguma sau alta, insa se gandeste cum sa alcatuiasca o cutie completa, diversa si folositoare care sa iti hraneasca familia. Ca membru al cutiei, hrana este crescuta pentru tine. Permitand ca toata lumea sa aleaga ce primeste in cutie ar aduce inapoi nesiguranta si risipa.

Acum sa facm zoom pe recoltarea, pregatirea cutiilor si livrare. Daca, de exemplu, ai de pregatit 30 de cutii identice, ajungi sa ai un anumit ritm. Stii ce cantitate e nevoie sa culegi din fiecare leguma, produs. Stii cum sa aranjezi cutiile / pungile. Stii ce vine pe fundul cutiei si ce pui deasupra. Ajungi sa ai o rutina de impachetare care e simpla si repetabila. Pregatesti 30 de cutii in masina, conduci spre oras si la fiecare oprire scoti cate o cutie din masina (nu conteaza care, toate sunt la fel) si o duci familiei – membru.

Acum sa intoducem optiunea de a alege. Inainte de cules, producatorul trebuie sa revizuiasca fiecare produs din lista sa vada cat trebuie sa culeaga pe baza a ce vrea fiecare saptamana asta (se poate schimba in fiecare saptamana). Apoi, cand impacheteaza fiecare cutie, producatorul trebuie sa se asigure ca fiecare membru primeste ce a comandat. Pachetele trebuiesc marcate cu nume. Apoi, cand sa le incarce in masina, producatorul trebuie sa ese gandeasca la ruta sa prin oras si sa incarce in asa fel incat primele cutii de livrat sa fie incarcate ultimele (astfel incat sa poata fi scoase din masina fara a muta alte cutii).

Poti sa observi ca lucrurile devin mult mai complicate, cu mai multe posibilitati pentru greseala. Introducerea optiunii de a alege implica mai multa munca. Cat valoreaza acea munca? Esti dispus(a) sa platesti mai mult pentru acea munca? Esti dispus(a) sa platesti pentru optiunea de a alege? Cat? Daca noi, ca si comunitate, nu dorim si nu suntem capabili sa platim mai mult si continuam sa avem astfel de asteptari de la producatorii nostri, in esenta cerem ca producatorul sa faca si mai mult pentru noi. Acest lucru NU este posibil.

Am vazut producatori acumuland stres sub toate aceste presiuni si vedem asta intamplandu-se chiar acum, cand scriu aceste randuri. De aceea tinem la simplitate, consistenta si continuitate. Nu vedem nici un alt mod de a face posibl pentru tine si familia ta un flux constant de hrana de calitate, locala si accesibila.

 

Standardele Alimentatiei Industriale

Standardele pentru posibilitatea de alege, varietate, confortul si pretul pe care le asteptam de la hrana au fost stabilite de un sistem industrial de productie, distubitie si marketing al mancarii. Asta primesti cand mergi la supermarketurile ce acapareaza orasele noastre (si gradual si satele). Primesti impachetare, cosuri de cumparaturi, program lung de operare si alei lungi cu rafuturi ghiftuite cu o varietate complesitoare de produse de slaba calitate, fabricate la distante mari prin munca silnica, cu putine consideratie pentru altceva decat pentru profit.

Aceste standarde industriale sunt deja atat de inradacinate in constiinta noastra incat le consideram implicite. N-ar trebui insa… defapt, nu putem sa le consideram asa. Daca facem asta, suntem in esenta de acord cu standardele alimentare industriale si vom ajunge sa depindem de ei sa ne constroleze lantul alimentelor (deoarece nici un poducator mic, local nu le poate indeplini).

Cand lucrez la Cutia Taranului incerc sa ma concentrez pe actiuni constructive si evit sa dau atentie si sa pun energie in defectele sistemului alimentar industrial. Crearea de alternative mai bune pare sa fie mai folositoare si mai placuta decat examinarea a ceea ce este deja defectuos. Oricum, am tinut aproape de mine in ultimele cateva luni doua articole, ambele in engleza si ambele legate de distribuitorii de mancare din SUA. Aceste povesti ne dau o licarire despre cum arata viitorul daca continuam orbeste pe calea productiei de hrana industriala.

Primul articol, Ce s-a imtamplat cand a plecat Walmart descrie un patern recurent, sistemic si intentional in care Walmart deschide si aduce locuri de munca in comunitate si devine un centru comunitar (unde oamenii se intalnesc si se conecteaza). Creaza o dependenta adanca intre el si comunitate, consuma comunitatea si apoi pleaca.

„Au creat un sistem prin care ne-a facut rai, iar apoi ne-au luat chiar si asta.”

Al doilea articol Cum Kirkland Signature devine una dintre cele mai de succes povesti ale Costco descrie cum Costco isi foloseste pozitia de retailer dominant pentru a pune producatorii la colt (si ei, mari producatori, nicidecum ca producatorii de la Cutia Taranului) si ii forteaza ori sa reduca preturile ori sa renunte la colaborare – aceasta este desigur o „poveste de succes” deoarece in final tot ce conteaza este profitabilitatea.

„Kirkland Signature, brand al Costco, provoaca producatori sperand sa obtina sau sa pastreze un loc ravnit in depozit… Costco de multe ori introduce un nou produs Kirkland atunci cand cumparatorii sau executivii cred ca un brand nu se vinde la cel mai mic pret posibil… Inainte de a dezvolta un produs Kirkland, Costco da de obicei sansa furnizorului de brand sa incerce sa creeze o versiune Kirkland, spun executivii companiei.”

Si daca crezi ca asta se intampla numai la Walmart sau Costco (in SUA), uite aici, e present si in Romania – Cum a distrus un supermarket un oras.

 

Fiind Membru

Asadar, inapoi la tine (cum am promis), la membru. Nu e vorba ca nu vrem sa iti oferim sansa sa alegi; vrem, insa nu credem ca e posibil; nu acum, Daca o cutie contine prea multe produse pentru tine iar noi, de exemplu, iti recomandam sa cauti pe cineva cu care sa o imparti, asta pune responsabilitatea si efortul pe umerii tai. Poti sa simti asta? Cand ceri producatorului sa iti aduca mai putine produse in cutie directionezi acea responsabilitate si efort catre producator. Poti sa simti? Acum, multiplica asta de multe ori… pentru ca precum faci tu, si alti membri vor exceptii. De fiecare data cand tu si altii fac asa, toate se acumuleaza si contribui la un sistem care deja este sub presiune… pana cand ceva crapa si se strica.

Vorbim cu producatorii mult despre asta. Din pacate, se pare ca multi producatori sunt de acord sa ia aceasta presiune suplimentara si vor face asta un un zambet (fals). Fac asta din multe motive. Unii din ei sunt jenati sa iti spuna ceva sau sa spuna „Nu”. Unora le e frica ca te vor pierde ca membru. Oricare ar fi motivul, rezultatul final pentru ca tu nu isi asumi responsabilitatea pentru o parte din efort, ajunge pe umerii lor. Si duc cu ei resentimente, se streseaza si se ingrijoreaza, muncesc din greu, prea din greu si se imbolnavesc… pana cand ceva se strica. Cand se intampla asta, tu, alaturi de toti ceilalti membrii ai cutiei respective nu veti mai primi produse locale, proaspete, livrate la usa.

Poate ca intr-o zi, noi, ca societate, vom deveni mai constienti si vom ajunge sa invatam valoarea producerii de hrana buna. Poate ca va veni o zi in care sa intelegem ca nu exista ceea ce numim mancare ieftina. Poate ca intr-o zi vom realiza ca preturile cu care am ajuns sa ne obisnuim sunt o minciuna pentru ca ele nu includ subventiile ascunse si nu reprezinta costul real al unei nutritii slabe (precum costul serviciilor medicale si medicamentelor necesare sa o complementeze). Poate intr-o zi ne vom reconecta cu rolul pretios pe care mancarea o are in vietile noastre. Poate ca vom aloca resurse pentru producerea de mancare buna, locala, sustenabila. Poate ca vom fi capabili sa folosim acele resurse sa aducem mai mult confort, disponibilitate si alegere. Insa asta nu este locul in care suntem acum.

Pentru acum noi suntem doi facilitatori si cateva familii (productori) care ne dam peste cap sa iti oferim o alternativa in conditii mai putin decat favorabile. Iti cerem sa recunosti si sa imbratisezi faptul ca ai un rol in asta, dincolo de faptul ca oferi banii producatorului, atunci cand primesti cutia. Rolul tau este sa iti dai seama cum sa ocupi confortabil rolul intr-o relatie bazata pe simplitate, consistenta si continuitate. Daca faci un efort vom avea o relatie, altfel, aceasta se va dezintegra.