Articole

limba: RomanaEnglish

Lover Earth: Sa Vorbim despre Bani

Haideti sa vorbim despre bani in cadrul comunitatii Cutia Taranului. Cea mai evidenta manifestare a acestui subiect find pretul cutiilor. Cred ca preturile nu sunt bune, ar trebui sa fie mai mari. Totusi noi, aici la Cutia Taranului, nu stabilim preturile si nici nu dorim asta. Cand producatorii se alatura proiectului ii ajutam sa gaseasca un pret potrivit cutiei lor. In spiritul acestui sprijin, ne dorim sa va indrumam pe dvoastra, membrii Cutiei Taranului, impreuna cu producatorii, inspre o conversatie despre bani si preturi. Se poate ca va dura ceva si o sa fie nevoie de ranbdare pentru a face din aceasta conversatie una cu inteles si buna, asa ca, va rugam, aveti rabdare cu noi.

Inainte sa ne aruncam in acest procest vreau sa incerc sa creez un context, un fel de far al carui lumina sa o putem cauta atunci cand ne pierdem in conversatii posibil complicate. As vrea sa vorbesc despre Lover Earth*.

In cartea sa Economia Sacra, Charles Eisenstein vorbeste despre metafora Mama Pamant (engleza „Mother Earth”). El puncteaza ca este o metafora omniprezenta ce se gaseste in aproape oriunde pe planeta, pe toate continentele, limbile, culturile, societatile dezvoltate, comunitatile native. Exista referinte la Mama Pamant peste tot.

Eisenstein pune lumina pe cuvantul „Mama” si implicatiile sale. Cuvantul „Mama” vorbeste despre o relatie cu un copil. Orice are nevoie copilul, mama este acolo sa puna la dispozitie. Este o relatie in care ceea ce se ofera pleaca de la mama spre copil. Este o relatie in care primitul pare sa fie evident… orice are nevoie copilul apare in mod miraculos. Este de asemenea o buna descriere a relatiei dintre fiintele umane si sistemul ecologic planetar, relatie care inca nu este matura. Orice dorim de la planeta luam, cu putina consideratie pentru eforturile necesare pentru a produce ceea ce avem nevoie sau pentru consecintele pentru a produce acele resurse. Este intr-adevar o relatie materna.

Eisenstein se intreaba apoi cum ar fi daca ceea observam acum la scara planetara este cresterea omenirii? Cum ar fi daca omenirea in sfarsit termina cu rebeliunea adolescentei si se maturizeaza catre perioada de adult, perioada care aduce cu ea relatii mai profunde? Cum ar fi daca ne-am concentra abliltatile si instrumentele aproape magice pe care le-am dobandit in perioada de crestere, si intram intr-o relatie noua cu planeta? Aceasta relatie ar fi mai putin uni-directionala si mai mult mutuala. Planeta ar avea grija de noi si noi am avea grija de planeta. Nu am mai tratat-o ca pe o mama, ci mai mult ca pe o iubita. Iubita Pamant  (engleza „Lover Earth”).

Cuvantul „taran” in limba romana inseamna literal „om al pamantului”. Producatorii de la Cutia Taranului sunt tarani, oameni ai pamantului. Ei traiesc pe (fizic) si din (isi furnizeaza cele necesare) pamant. Colaborarea lor cu pamantul rezulta in ceea ce va hraneste pe dvoastra, membrii. Ei sunt reprezentantii directi ai formarii relatiei cu pamantul. Ei sunt partenerii-iubitori si Iubitei Pamant (engleza „Lover Earth”).

In acest context va invit pe dvoastra, membrii nostri, sa reflectati despre partea dvoastra in Cutia Taranului si felul in care participarea dvoastra afecteaza producatorii. Sa aveti o relatie directa cu starea lor de bine. Starea lor de bine, bunastarea lor afecteaza direct abilitatea lor de a relationa cu si a fi parteneri pentru Iubita Pamant (Lover Earth). Ce rol joaca banii in aceasta relatie?

  • Ce face ca un pret sa fie bun?
  • Cum puteti spune ca pretul cutiei (cutiilor) dvoastra este unul corect?
  • Este pretul pe care il platiti acum unul bun, corect?

Va rog, daca va pasa, sa participati in conversatie: impartasiti gandurile si sentimentele dvoastra cu noi si cu alti membri ai Cutiei Taranului, aici mai jos, in comentarii.

 

*Nota Iulia, la treducerea din engleza in romana: am incercat sa traduc „Lover Earth”, in limba romana ar fi „Iubita Pamant”, care poate suna ciudat in limba romana, sau „Iubita Natura”, in loc de Mother Earth / Mama Natura / Pamant – asadar am lasat „Lover Earth” mai sus.

Despre Lista de Asteptare

Cand am pornit proiectul Cutia Taranului (~5 ani in urma) aveam un simplu website cu un singur producator. Nu stim daca o sa functioneze, daca oamenii vor raspunde la o vaga invitatie precum „legume proaspete pentru o familie de 3-4 persoane”. Oamenii au raspuns si cutia s-a ocupat foarte repede. In cateva zile cutia era plina si inca era multa lume interesata.

Proiectul incepea doar si noi nu aveam nici un instrument informational (gestionam manual o lista de membri intr-un tabel). Nu doream sa ne asumam in plus responsabilitatea administrativa de a gestiona o lista de asteptare. Le raspundeam oamenilor sugerandule sa stea aproape, sa urmareasca site-ul nostru si pagina de Facebook unde anuntam cand si la cine sunt locuri disponibile.

Nu eram pregatiti de raspunsul pe care l-am primit. Am inceput sa primim emailuri de la oameni care practic de implorau sa ii adaugam pe o lista de asteptare. Asadar, cand am ajuns sa construim sistemul informatic care sa sustina proiectul, am adaugat o lista de asteptare. De atunci, acea lista pentru care nu am vrut sa fim responsabili, a crescut in mod continuu.

Inainte sa spunem mai multe despre lista de asteptare si cum functioneaza aceasta vrem sa recunoastem si sa ne exprimam aprecierea pentru dvoastra, oamenii care s-au alaturat listei de asteptare. Este un gest care ne incalzeste sufletele, ne inspira si ne sustine. Ne spune despre faptul ca sunteti interesati de ceea ce incercam sa facem. Ne sustine sa spunem cu incredere noilor producatori ca sunt oameni acolo, care ii asteapta, dvoastra!, carora le pasa de ei si care doresc sa intre intr-o relatie pe termen lung in jurul mancarii.

Cand va alaturati listei de asteptare va adaugam intr-o lista de persoane interesate de Cutia Taranului intr-un anumit oras (nu este specific pentru un tip de cutie). Intr-o era in care comunicarea ne inunda din atat de multe directii, alegem sa comunicam sporadic, nu sa adaugam zgomot nenecesar in deja aglomeratele dvoastra inboxuri. Cele mai multe mesaje pe care le trimitem sunt sa va tinem la curent despre noi cutii sau locuri disponibile la cutiile existente. Daca nu sunt locuri disponibile nu prea o sa auziti de noi (pana la punctul in care o sa para ca nu mai suntem pe aici).

Oricum, suntem pusi intr-o situatie inconfortabila in aceasta perioada. Cererea pentru cutii este mult mai mare decat locurile disponibile. Asadar, cand apar locuri disponibile, acestea sunt ocupate foarte repede. De mutle ori, in momentul in care ajungeti sa va cititi mesajele primite de la noi, locurile care erau dispionibile atunci cand am trimis mesajul sunt deja ocupate (altii au fost mai rapizi decat dvoastra). Cand deschideti linkul trimis de noi si ajungeti pe site vedeti ca nu mai sunt locuri disponibile. Ne cerem scuze daca aceasta experienta creaza confuzie, insa nu stim cum sa va informam si sa evitam aceasta neplacere.

Cea mai buna solutie la situatie ar fi sa avem noi producatori si noi cutii. Suntem constant in cautare si comunicare cu noi producatori. Pana cand gasim noi producatori e nevoie sa va cerem sa aveti rabdare si intelegere (si poate, daca puteti, sa dati vestea cum ca suntem in cautare de noi producatori interesati de Cutia Taranului).

Multumim pentru interes.

Multumim ca ne-ati ajutat sa „cream aceasta problema”.

Multumim pentru rabdare cat timp noi incercam sa „o rezolvam”.

Multumim!

🙂

Este carnea sigura?

De cand am introdus diversele cutii cu carne am fost intrebati de mai multe ori despre siguranta carnii. Este sigura? Sunt animalele testate? Cum este urmarita calitatea si siguranta? Vreau sa ma folsesc de aceasta oportunitate sa raspund la aceasta intrebare pe larg si in spiritul Cutiei Taranului.

Aceste intrebari implica prezumtia ca mancarea reglementata si monitorizata de autoritatile centrale in industria alimentara este sigura. Este acesta intradevar adevarat? As spune ca nu, nu este. Media furnizeaza exemple despre probleme legate de siguranta si sanatatea alimentara, probleme care apar in ciuda reglementarilor.

E nevoie sa facem un pas inapoi si sa ne amintim de ce avem nevoie de reglementari pentru alimente in primul rand. Raspunsul este legat de scara la care se produc alimentele. Este o mare diferenta intre a produce mancare la scara mica in ferma si a produce la scara industriala. In fermele mici exista o relatie directa intre fermieri si ecosistemul care ii sustine: sol, plante apa, animale etc. In productia industriala aceste relatii direct lipsesc. Fermierii sunt inlocuiti de lucratori pe salariul minim, manageri si actionari. In sistemul industrial motivatia este sa maresti profitul print eficientizarea productiei si reducerea costurilor acesteia.

Acum intrebati-va: Acelor muncitori care fac o munca repetitiva, plictisita pentru salariul minim le pasa de calitatea mancarii pe care o produc? Le pasa managerilor si actionarior care cauta maximizarea profitului? Daca ar fi sa ii intrebam probabil ca ar raspunde ca da, le pasa, insa in realitate pur si simplu nu se poate sa le pese. Nu este vina nimanui si nu e vorba ca implica rautate. Stimulentele sistemului industrial implica calitate scazuta si siguranta minima. Mancarea va fi doar atat de buna si atat de sigura cat e necesar sa fie vanduta in timp ce profiturile sunt maximizate. Aceasta este natura „bestiei”.

Acestea sunt motivele pentru care e nevoie de inspectii si reglementari. Ele sunt masuri disciplinare care tine sub control sistemul industrial slab motivat. Insa chiar si reglementarile elaborate si impuse reduc doar probabilitatea aparitiei unor probleme, nu exista garantii cand vine vorba despre siguranta. un lucru este, in mod ironic, garantat: mancarea care rezulta din sistemul industrializat pierde cele mai importante calitati: prospetim, vitalitate si nutrienti. Cu cat mancaera este mai vie si vitala cu atat mai multa viata are in ea. Cu cat are mai multa viata in ea, cu atat este mai perisabila. Pentru sistemul industrial cea mai buna metoda de a asigura siguranta alimentara este sa o sterilieze, sa scoata vitalitatea din ea astfel incat sa poata fi pastrata, transportata si adusa la rafturi. Astfel mancarea a ajuns sa arate bine in loc sa fie buna.

Producatorii de la Cutia Taranului nu sunt producatori industriali. Sunt familii care lucreaza sa creasca si sa pregateasca mancare pentru ele insele si membrii lor. Traiul lor este direct legat de calitatea produselor lor. Sunt motivati intrinsec sa le pese de calitatea produselor proprii. Nu au nevoie de un inspector care se ii supravegheze si sa le reamintesca ca e nevoie sa furnizeze mancare sanatoasa – ei stiu asta cu fiecare fibra a fiintei lor. Cheia pentru mancare buna este mai multa grija, nu mai multe reglementari.

Imi reamintesc in mod constant si as vrea sa va reamintesc si dvoastra sa nu gandim despre Cutia Taranului ca la o alternativa pentru sistemul alimentar industrializat. In loc de asta, ganditi-va la Cutia Taranului ca aliternativa la bunicii si unchii de la tara. Cand ii vizitati, va trimiteau acasa cu plasele pline cu legume, pui proaspat taiati si oua. Erau ei preocupati de reglementari alimentare cand va ofereau in dar fructele muncii lor?

In orice caz, suntem de acord ca atunci cand e vorba de carne, e nevoie de si mai multa grija. Ceea ce sugeram acum producatorilor de carne este:

  1. Sa imbunatateasca continuu conditiile de crestere, mancare si trei ale animalelor. O viata buna si sanatoatasa pentru animal sunt buni indicatori pentru calitatea si siguranta carnii.
  2. Sa sacrifice animalele cat mai aproape de livrare astfel incat timpul de pastare sa fie minim (oricum ar fi, proaspata sau inghetata).
  3. Sa pastreze curatenia si bunele practici de sanitatie atunci cand sacrifica si proceseaza animalele.
  4. Sa faca testele veterinare pentru animalele mari (precum porci, vitei) si sa faca rezultatele acestor analize disponibile pentru membrii care intreaba despre ele.
  5. Sa livreze carnea calda (proaspata la taiere) sau inghetata – nimic intre astea. Producatorii nu pot intotdeuna sa mentina acest „standard”, insa in mod constant merg mai aproape de el.

Se poate face ceva in plus?

Probabil. Acesta este momentul in care, dvoastra, ca membri, va intrati in rol. In sistemul industrial nu aveti vreun cuvant, puteti cumpara mancarea sau nu. La Cutia Taranului aveti oportunitatea sa fiti implicati in mod direct. Puteti vizita fermele. Puteti vedea cum sunt crescute si ingrijite animalele. Puteti vedea cum sunt sacrificate si transate animalele. Puteti adresa intrebari si oferi feedback. Puteti (respectuos) oferi idei de imbunatatire. Puteti comunica cu noi (organizatorii) si in viitor planificam sa fie posibil sa comunicati cu alti membri. Daca puteti ajuta un producator sa aduca imbunatatiri vom comunica acele imbunatatiri si altor producatori.

Nu exista garantii, responsabilitatea cade pe noi toti, incuzandu-va pe dvoastra care alegeti sa va alaturati unei cutii. Daca va pasa cu adevarat de calitatea mancarii care va este livrata, Cutia Taranului reprezinta de fapt o oportunitate pentru a face efectiv ceva in legatura cu asta. Va incurajam sa avet grija si sa intrebati despre calitatea produselor pe care le primiti si apoi sa luati decizii informate. Este de asemenea in regula daca nu doriti sa va asumati responsabilitatea, insa nu asteptati ca altcineva sa o faca pentru dvoastra, nimeni nu o poate face. Felul in care va pasa este ceva ce doar dvoastra puteti face.

 

Ronen

Ce spuneti de o cutie cu vin?

Cu cateva zile in urma Iulia isi exprima dorinta de a bea un vin rosu bun, de casa, si curand dupa asta am inceput o conversatie despre posibilitatea unei cutii cu vin la Cluj Napoca.

In prima mea vizita in Romania (acum 7 ani… wow!) am avut sansa sa gust un vin rosu de casa simplu si bun. Gazda voia sa ma impresioneze si a refuzat sa imi dea sa beau apa… doar vin (era in jurul Craciunului) si astfel am ajuns si baut pentru prima data in viata. Dupa ce m-am mutat in Romania am fost dezamagit ce ceea ce am gasit in supermarket. Chiar daca exista o mare varietate de vinuri romanesti (da, local!) cele mai multe vinuri pe care le-am gustat au un gust neplacut provocat se pare de folosirea excesiva a sulfatilor.

De atunci incoace am gustat alte vinuri de casa simple si bune. Am gustat si alte vinuri mai elaborate, rosii su albe, tot facute de casa. Am gustat mai multe varietati de tuica, dar nu sunt un fan. Am facut acasa si m-am bucurat de propria visinata (tuica transformata in ceva bun), am gustat un vin foarte bun de coacaze negre… si stiu ca exista multe alte bunatati pe aici… facute local, de casa, delicioase. Stiu ca e posibil sa gasim bunatatile astea intreband prieteni ai prietenilor, poate trebuie sa umblam dupa ele sa le obtinem… sunt pe aici, imprejur, insa ia efort sa ajungem la ele.

Asta e momentul in care o cutie cu astfel de bunatati devine folositoare. Pot sa imi imaginez o cutie lunara cu cateva sticle de vin, tuica, visinata, afinata etc… alaturi de specialitati de sezon si un meniu de produse suplimantare pe care membrii le pot comanda.

Poate ca nu este un singur producator care poate face asta. Cred ca e nevoie de mai multi producatori care sa integreze propriile produse pentru a crea o cutie diversa, stabila si folositoare. E nevoie de colaborare. Colaborarea nu e ceva ce am vazut sa se intample aici intre producatori, inca, cu toate ca o incurajam de fiecare data cand avem sansa.

Exista si o altfel de colaborare, pe care o vad posibila, pe care o mentionez ocazional si pe care o vad potrivita pentru a incerca cutia cu vinuri. Este colaborarea bazata pe un organizator de cutie care colecteaza produse de la mai multi producatori, le integreaza intr-o cutie si livreaza direct la membri in oras.

Acest tip de organizare a cutiei mi-a venit in minte cand am descoperit cat de multi batrani sunt in satul nostru (si in alte multe sate), batrani care au propria gradina cu produse exelente si care sunt incapabili sa organizeze si sa livreze o cutie catre oras. Mi-am imaginat o persoana care sa fie bun organizator, care are masina cu care se colecteze produse de la acesti mici producatori care sa fie platiti cu un venit consistent si de incredere, organizator care sa integreze produsele respective intr-o cutie saptamanala. Asta inca nu s-a intamplat.

Este cineva interesat sa fie integrator pentru o cutie cu vin (pentru Cluj Napoca sau Bucuresti)? Daca esti o astfel de persoana sau daca stii pe cineva in acest sens, te rugam sa ne contactezi.

Daca esti interesat sa primesti o cutie cu vinuri, te rugam sa completezi formularul de mai jos si sa ne spui ce iti doresti in legatura cu asta.

Numele (obligatoriu)

Adresa de email (obligatoriu)

Oras

Cluj-NapocaBucuresti

Mesaj

Invitatie la consultare publica taraneasca: Dreptul la Suveranitate Alimentara

Dragi prieteni ai Cutiei Taranului,

 

Suntem cu totii invitati de prietenii nostri de la Eco Ruralis la evenimentul pentru Dreptul la Suveranitate Alimentară – Consultare Publică ţărănească, în data de 11 iunie 2016, începând cu ora 15:30 – 19:30, în Cluj Napoca la Sala TRANZIT.RO (strada Samuel Brassai, nr. 5).

Acest eveniment face parte dintr-o serie de consultări publice la nivel naţional, parte a procesului Nyeleni, care au ca scop mobilizarea ţăranilor, ţărăncilor şi susţinătorilor agriculturii ţărăneşti, pe tema suveranităţii alimentare. Aceste consultări au la bază nevoia de a crea o strategie pentru viitorul agriculturii şi alimentaţiei care să pună ţăranii şi ţărăncile în centrul deciziilor şi care să susţină agroecologia – agricultura ţărănească, drept modelul ideal de agricultură în România.

Programul este bazat pe problema drepturilor ţăranilor la resurse, structurat în 4 sesiuni, după cum urmează: a) Introducere. Suveranitatea Alimentară; b) Dreptul la Pământ, c) Dreptul la Seminţe, d) Dreptul la Piaţă.

Fiecare sesiune va fi prezentată de vorbitori – reprezentanţi ai societăţii civile ţărăneşti din România şi Europa – urmată de discuţii cu participanţii – ţărani, grădinari si membri ai societăţii civile din România.

Ronen Hirsch, unul dintre initiatorii proiectului Cutia Taranului va fi prezent la eveniment. Haideti sa fim impreuna in povestea agriculturii traditionale taranesti romanesti. Unii dintre producatorii Cutiei Taranului vor fi acolo, invitam si membrii cutiilor noastre din Cluj Napoca sa fie acolo.

Gasim detalii despre programul evenimentului aici.

Cand procuram mancarea ?

Atunci cand este disponibila! Acesta pare a fi un raspuns foarte evident, dar daca sunteti obisnuiti cu mentalitatea creata de super-marketuri, atunci raspunsul nu mai e atat de evident. Daca va faceti cumparaturile in super-marketuri, atunci ca, probabil, puteti sa cumparati cam orice va doriti, oricand va doriti (cu toate ca preturile pot varia si bine inteles calitatea nu se poate compara) …. si sunteti obisnuiti sa fie astfel.

Membrii Cutiei Taranului trec printr-o experienta diferita. Mancare este livrata doar atunci cand devine disponibila. Cand e vorba de legume, cutiile de primavara sunt usoare si pufoase pentru ca ele contin o gramada de frunze pentru salata, cutiile de vara devin mai grele atunci cand rosiile si ardei incep sa se coaca si chiar si mai grele in toamna cand cartofii si alte radacinoase preiau locul frunzelor. In ceea mai mare parte, acest ciclu este guvernat de natura si asigura, atunci cand e vorba de legume, o aprovizionare continua de legume proaspete pe o perioada de 6-8 luni (in Romania). Stim ca acest lucru nu este atat de evident pentru ca o mare parte din membri (fericiti!) ai Cutiei Taranului au fost surprinsi cand, spre sfarsitul toamnei trecute, livrarea cutiilor cu legume s-a terminat.

Oricum, exista si alte tipuri de cicluri in natura care sunt mai putin continue si mai concentrate. Astfel ca, in urma cu ceva timp, am lansat o cutie care contine carne de miel. Aceasta cutie este speciala pentru ca este disponibila doar o data pe an.

Aceasta cutie coincide cu sarbatorile de Pasti. Dar, si cel mai important pentru noi, coincide cu ritmul natural. Primavara e perioada anului in care mieii sunt fatati. Marea majoritate a detinatorilor de ferme de oi (in Romania), nu doresc sa isi extinda (potential sa isi dubleze) turma (marea majoritate au  disponibile resurse limitate pentru turma lor si trebuie sa o mentina intr-un mod cat mai potrivit). Tot primavara (prin mai) este perioada cand produsele lactate de oaie incep sa fie pregatite (laptele de oaie este disponibil doar dupa ce mieii sunt fatati si pe o perioada de doar cateva luni – maxim pana in septembrie) si daca mieii maturi sunt lasati langa mame, ei continua sa suga si atunci ramane foarte putin lapte (sau chiar deloc) pentru a produce branzeturi. Astfel, mieii trebuiesc taiati (sau vanduti) acum, in perioada aprilie-mai (perioada ce an de an coincide cu sarbatorile de Pasti).

Daca sunteti iubitori de carne de miel, atunci aceasta e perioada cand trebuie sa o procurati. Daca doriti sa va bucurati de carne de miel pe o perioada mai lunga (si nu doar de sarbatori) atunci puteti sa cumparati mai multa carne, sa o portionati, sa o puneti in congelator si sa o consumati atunci cand doriti. Carne proaspata, bio, sanatoasa de miel crescut doar cu lapte de oaie si iarba (in descrierea cutiei este mentionat faptul ca mieii sunt taiati in noaptea/dimineata precedenta livrarii – mai proaspat de atat nu se poate) este disponibila doar o data pe an, in aceasta perioada. Nu va mai fi disponibila pana la anul viitor.

Cicluri similare exista si cu carnea de porc. In sate, porcii sunt taiati pentru sezonul sarbatorilor de iarna. Oricum, sunt motive practice care preced o astfel de alegere. Pana in decembrie, porcii sunt suficient de maturi si de mari pentru a oferi o gramada de carne, iar vremea rece ofera conditii sigure de a procesa carne (care s-ar strica mult mai repede pe o vreme mai calda).

Chiar si in propria noastra mica gospodarie, unde  crestem rate lesesti (se numesc si rate mute) si gaini si teoretic am putea taia pasari oricand dorim (si cateodata facem acest lucru), congelatorul nostru este umplut doar in anumite perioade.  Dupa perioada de imperechere, vom taia cativa masculi (cocosi si ratoi) pastrand doar pe aceia pe care ii dorim de samanta pentru anul viitor. La inceput de iarna, micsoram cardul de pasari pentru a nu fi nevoiti sa hranim prea multe pasari pe perioada iernii (pastram doar mame bune si masculi sanatosi).

Deci va invitam sa ramaneti deschisi spre aceste cutii speciale. Mancarea adevarata si sanatoasa este disponibila doar cand natura ofera acest lucru, nu atunci cand dorim noi. Consumati mancare proaspata doar atunci cand este disponibila in mod natural si pastrati/conservati-o pentru atunci cand nu este oferita de natura.

Pofta buna.

Anulari in ultimul moment

E vara si in mod natural lumea obisnuieste sa se plimbe mai mult, sa mearga in concedii si acest lucru creeaza cateodata conflicte cu Cutia Taranului. Lumea face anulari in ultimul moment. Cateodata aceste anulari se fac in mod responsabil – familia de tarani este anuntata cu o saptamana inainte. Dar cateodata aceste anulari se fac in mod iresponsabil, in ultimul moment (cu o zi-doua sau chiar in ziua livrarii) sau cateodata membri cutiei nici macar nu anunta ca nu vor fi acasa pentru a primi cutia- familia ajunge in fata usii si realizeaza ca nimeni nu le va raspunde.

Este destul de clar pentru mine si sper ca si pentru altii, ca comportamentul iresponsabil este … ei bine, iresponsabil, de neiertat, nerespectos si nu ar trebui sa se intample. Acest lucru este simplu si evident. Oricum, subiectul despre anularile „responsabile” asi dori sa il abordez.

Cutia Taranului este despre o relatie reciproca si stabila intre tarani si membri. Si stabilitatea este ingredientul de baza. Este responsabilitatea familiei de tarani sa cultive, sa pregateasca si sa livreze produsele in mod regulat – acest lucru este evident pentru toata lumea. Dar ce facem in ceea ce priveste stabilitatea din partea membrilor? Daca aceasta relatie este una reciproca – ce ar trebui sa faca un membru care pleaca in concediu pentru o saptamana? Solutia cea mai simpla si evidenta este de a anula livrarea cutie pentru o saptamana sau doua. Dar exista o solutie si mai buna – una care sa aspire spre o relatie stabila si de incredere. De exemplu, daca plecati pentru o saptamana in vacanta ce ati spune sa oferiti acea cutie unui vecin, prieten sau rude?

Daca va faceti cumparaturile dintr-un supermarket atunci unul dintre luxurile evidente este ca puteti sa cumparati doar atunci cand aveti nevoie si doriti. Este evident ca aceasta lucru sa fie aplicata si Cutiei Taranului? Va putem spune ca familiile de tarani NU vand in piata pentru ca sa aiba suficiente produse de livrat TUTUROR membrilor inscrisi la cutia lor. Va putem spune ca prepararea unor produse cum ar fi painea de la Cutia Taranului Brutar incepe cu doua zile INAINTE de ziua livrarii – da creerea unei paini dureaza pana la 18 ore. Va reamintim ca fiecare cutie este pregatita in asa fel in care produsele sa fie proaspete. Cum puteti voi ca membri sa faceti ca aceasta relatie sa fie reciproca? Ar trebui sa faceti acest lucru? Nu avem un raspuns clar – dar credem ca aceasta intrebare ar trebui sa fie pusa si ca decizii constiente si responsabile sunt valoroase. Voi nu credeti acest lucru?

Daca aveti idei despre cum ati dori  sa procedati cu aceasta situatie in mod responsabil – ca membrul cutie – atunci va rugam sa ne lasati un comentariu. Va multumim!

 

Farmageddon

Farmageddon este un exemplu despre ce EI pot sa faca  … SI EI VIN CU ARME…. aceasta este ceea ce in mod „natural” vine impreuna cu „confortabilitatea” oferita de catre retelele de supermaketuri si celelalte afaceri(sti) agricole:

Inca o data sunt recunoscator ca Romania este „in urma” suficient de mult pentru a incerca de a se indeparta de astfel de aberatii grotesti.

Si in timp ce scriu aceste randuri am aflat ca intregul film este disponibil pentru vizionare: